CURTEA DE APEL __ – SECŢIA I CIVILĂ
DOSAR CIVIL NR. __
DECIZIA CIVILĂ NR. __/2023
Şedinţa publică din data de 12 decembrie 2023
I. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului __ la data de 15.02.2021 în Dosarul nr. __/2021, reclamanta __ a solicitat în contradictoriu cu pârâta __ recunoaşterea drepturilor de autor ale reclamantei asupra documentaţiei tehnice în faza PT. (arh+rez) corp 1 pentru obiectivul „Dotare socială în concordanţă cu specificul funcţional al __” situat în __, constatarea încălcării de către pârâtă a drepturilor de autor ale reclamantei asupra documentaţiei tehnice indicate, obligarea pârâtei la plata de daune în cuantum total de 127.609,16 lei (echivalentul sumei totale de 22.000 Euro+TVA, care cuprinde 8.500 Euro+TVA câştig nerealizat de reclamantă, 8.500 Euro+TVA beneficiu realizat pe nedrept de pârâtă şi 5.000 Euro+TVA daune morale, la cursul BNR de la data introducerii prezentei cereri de chemare în judecată: 1 Euro = 4,8743 lei) pentru repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea drepturilor de autor ale reclamantei, obligarea pârâtei la publicarea în Monitorul Oficial al României şi într-un ziar de largă circulaţie pe cheltuiala sa a hotărârii definitive care se va pronunţa în prezenta cauză şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
II. Prin Sentința civilă nr. __ din 07.11.2022 a Tribunalului __, pronunţată în Dosarul nr. __2021, s-a admis în parte excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, invocată de pârâtă prin întâmpinare, sens în care:
S-au respins ca prescrise pretenţiile privind obligarea pârâtei la plata sumei de 8.500 Euro+TVA reprezentând câştig nerealizat constând în contravaloarea documentaţiei tehnice concepute.
S-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta __ în contradictoriu cu pârâta __ şi, în consecinţă:
S-a constatat încălcarea de către pârâtă a drepturilor de autor ale reclamantei asupra documentaţiei tehnice în faza PT. (arh+rez) pentru obiectivul „Dotare socială în concordanţă cu specificul al __” situat în __, pârâta fiind obligată să plătească reclamantei suma de 49.014 lei cu titlu de despăgubiri pentru această încălcare.
S-a respins în rest acţiunea ca neîntemeiată.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 7.100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale.
S-a respins ca neîntemeiată cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că la data de data de 28.07.2016, între reclamanta __, în calitate de proiectant general şi pârâta __, în calitate de beneficiar, a fost încheiat contractul de proiectare nr. 12/2016, având ca obiect elaborarea documentaţiei tehnice în faza PUD pentru obiectivul „dotare socială în concordanţă cu specificul funcţional al __”, situat în __.
Prin art. 16 şi art. 17 din contract s-a stipulat dreptul de autor al proiectantului şi dreptul beneficiarului de a folosi numai o dată proiectul obiect al contractului.
Preţul acestui contract a fost achitat de pârâta, beneficiar, conform chitanţelor de la fila 79 din dosar în valoare de 11.250 lei.
Din coroborarea înscrisului intitulat contract de proiectare nr. __/2017 de la filele 23-27 din dosar cu considerentele sentinţei civile nr. __/2020 pronunţată de Judecătoria __ în Dosarul nr. __2019, rămasă definitivă prin neapelare, rezultă că pârâta a beneficiat în continuare de serviciile prestate de reclamantă pentru elaborarea documentaţiei tehnice în faza PT (arh+rez) corp 1 pentru obiectivul „dotare socială în concordanţă cu specificul funcţional al __”, situat în __, la un preţ de 8.450 Euro+T.V.A. şi în acelaşi condiţii privind drepturile de autor ale reclamantei.
Dovada continuării relaţiilor contractuale dintre părţi o constituie şi faptul că la data de __2017 a fost emisă pe numele pârâtei autorizaţia de construire nr. 229 aferentă lucrărilor de construire pentru construire unitate de alimentaţie publică cu specific zonal cu regim de înălţime parter din __ în baza documentaţiei tehnice D.T. elaborată de reclamanta __, aşa cum reiese atât din menţiunea făcută în cuprinsul autorizaţiei cât şi din întreg Dosarul aferent emiterii acestei autorizaţii transmis de __.
Din Sentința civilă nr. __/2018 pronunţată de Judecătoria __ în Dosarul nr. __/2018, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. __/2019 pronunţată de Tribunalul __ în Dosarul nr. __/2018 şi Sentința civilă nr. __/2020 pronunţată de Judecătoria __ în Dosarul nr. __/2019, anterior menţionată, se desprinde faptul că reclamanta a formulat pretenţii împotriva pârâtei privind plata contravalorii serviciilor de elaborare a documentaţiei tehnice pentru obiectivul de mai sus, iniţial în Dosarul nr. __/2018, pretenţii respinse ca inadmisibile, ca urmare a temeiului de drept al răspunderii civile delictuale, în condiţiile în care între părţi exista un raport contractual, iar mai apoi, în Dosarul nr. __/2019, pretenţii respinse ca prescrise, în temeiul art. 2520 alin. 1 pct. 8 C.civ., ce stipulează un termen special de 1 an pentru dreptul la acţiune în cazul recuperării sumelor de bani cuvenite arhitecţilor, termen ce curge de la un moment diferit faţă de momentul general, conform celor reţinute prin Sentința arătată (f. 29-37).
În drept, tribunalul a constatat că reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe şi a solicitat repararea prejudiciului cauzat de pârâtă prin încălcarea drepturilor de autor ca urmare a faptului că pârâta a utilizat fără drept documentaţia tehnică întocmită de către reclamantă.
În acelaşi timp, reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile legale privind răspunderea contractuală, conform celor arătate şi în şedinţa publică din data de 28.09.2021.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 8/1996, „Dreptul de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, precum şi asupra altor opere de creaţie intelectuală este recunoscut şi garantat în condiţiile prezentei legi. Acest drept este legat de persoana autorului şi comportă atribute de ordin moral şi patrimonial”.
În temeiul art. 12 din aceeaşi lege „Autorul unei opere are dreptul patrimonial exclusiv de a decide dacă, în ce mod şi când va fi utilizată opera sa, inclusiv de a consimţi la utilizarea operei de către alţii”.
Art. 188 alin. 1 şi alin. 2 lit. a din aceeaşi lege stipulează că: „(1) Titularii drepturilor recunoscute şi protejate prin prezenta lege pot solicita instanţelor de judecată sau altor organisme competente, după caz, recunoaşterea drepturilor lor şi constatarea încălcării acestora şi pot pretinde acordarea de despăgubiri pentru repararea prejudiciului cauzat. (2) La stabilirea despăgubirilor instanţa de judecată ia în considerare: a) fie criterii, cum ar fi consecinţele economice negative, în special câştigul nerealizat, beneficiile realizate pe nedrept de făptuitor şi, atunci când este cazul, alte elemente în afara factorilor economici, cum ar fi daunele morale cauzate titularului dreptului”.
În speţă, reclamanta a solicitat instanţei odată cu recunoaşterea drepturilor sale de autor şi constatarea încălcării acestora de către pârâtă şi reparaţie patrimonială constând în daune ce cuprind suma de 8.500 Euro+TVA câştig nerealizat de reclamantă, suma de 8.500 Euro+TVA beneficiu realizat pe nedrept de pârâtă şi 5.000 Euro+TVA daune morale, cu obligarea pârâtei la publicarea în Monitorul Oficial al României şi într-un ziar de largă circulaţie, pe cheltuiala sa, a hotărârii definitive care se va pronunţa în prezenta cauză.
Tribunalul a reţinut că incidenţa protecţiei oferite de dispoziţiile speciale privind drepturile de autor este dată de natura serviciilor invocate a fi prestate de către reclamantă în beneficiul pârâtei prin prisma art. 7 lit. h Legea nr. 8/1996 ce prevede că, „Constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creaţie intelectuală în domeniul literar, artistic sau ştiinţific, oricare ar fi modalitatea de creaţie, modul sau forma de exprimare şi independent de valoarea şi destinaţia lor, cum sunt: operele de arhitectură, inclusiv planşele, machetele şi lucrările grafice ce formează proiectele de arhitectură”.
Or, în cauză, aşa cum reiese din starea de fapt mai sus reţinută, reclamanta a fost cea care a realizat documentaţia tehnică ce a stat la baza emiterii autorizaţiei de construire pentru obiectivul edificat de pârâtă ce include tocmai toate planşele, schiţele şi lucrările grafice necesare proiectării lucrării apoi autorizate.
Tribunalul a arătat că emiterea autorizaţiei de construire în baza documentaţiei tehnice elaborate de către reclamantă face dovada că pârâta s-a folosit de opera astfel realizată, iar faptul că între părţi s-au stabilit relaţii contractuale în vederea beneficierii de către pârâtă de serviciile de proiectare oferite de reclamantă nu atrage vreo inadmisibilitate a prezentei acţiunii, deoarece protecţia oferită de Legea nr. 8/1996 nu este înlăturată de natura contractuală a naşterii operei create.
Aşadar, chiar dacă această documentaţie tehnică a fost creată în urma unui raport contractual dintre părţi, acest fapt nu exclude dreptul autorului la recunoaşterea drepturilor sale şi constatarea încălcării acestora, alături de acordarea de despăgubiri pentru repararea prejudiciului cauzat.
În privinţa existenţei unui contract de proiectare încheiat între părţi având ca obiect elaborarea documentaţiei tehnice în faza PT (arh+rez) corp 1 pentru obiectivul „dotare socială în concordanţă cu specificul funcţional al __”, situat în __, Tribunalul a reţinut că reclamanta a probat continuarea relaţiilor contractuale dintre părţi stabilite prin contractul de proiectare nr. 12/2016, privind prestarea de servicii de specialitate în domeniul proiectării de documentaţii necesare emiterii autorizaţiei de construire cu respectarea drepturilor de autor ale reclamantei.
Astfel, deşi contractul de proiectare ulterior încheiat între părţi pentru elaborarea documentaţiei tehnice în faza PT nu a fost însuşit de către pârâtă prin semnătură, încheierea sa valabilă nu impune forma scrisă, aşa cum s-a constatat şi prin decizia civilă nr. __/2019 pronunţată de Tribunalul __ în Dosarul nr. __/2018, primul litigiu în care reclamanta a solicitat plata contravalorii documentaţiei elaborate. Încheierea contractului de proiectare nr. 12/2016 cu pârâta şi plata preţului acestui contract de către pârâtă coroborat cu emiterea autorizaţiei de construire în baza documentaţiei tehnice elaborate de către reclamantă, documentaţie în care se regăseşte realizat şi obiectul celui de-al doilea contract de proiectare intervenit între părţi face dovada celor susţinute de reclamantă, inclusiv în ceea ce priveşte faptul că aceasta din urmă şi-a îndeplinit obligaţiile asumate.
Mai mult, în virtutea dispoziţiilor art. 430 alin. 2 C.pr.civ., potrivit cărora autoritatea de lucru judecat priveşte şi considerentele hotărârii judecătoreşti, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă, tribunalul reiterează faptul că soluţia pronunţată prin Sentința civilă nr. __/2020 de Judecătoria __ în Dosarul nr. __/2019 a avut la bază constatarea că între părţi a intervenit cel de-al doilea contract de proiectare şi anume contractul de proiectare nr. 12/2017 având ca obiect elaborarea documentaţiei tehnice în faza PT (arh+rez) corp 1 pentru obiectivul „dotare socială în concordanţă cu specificul funcţional al __”, situat în __, la preţul de 3.380 Euro plus T.V.A. cu titlu de avans şi suma de 5.070 Euro plus T.V.A., scadentă la data predării documentaţiei, respectiv la 30 de zile de la încheierea contractului.
Reţinând existenţa celui de-al doilea contract de proiectare valabil încheiat între părţi, chiar şi în lipsa formei scrise, tribunalul a constatat că apărarea pârâtei privind întocmirea pro causa a înscrisului intitulat contract de proiectare nr. 12/2017 devine irelevantă, aşa cum şi apărarea privind raporturile contractuale dintre societatea __ şi pârâtă nu înlătură răspunderea sa, de vreme ce raporturile contractuale dintre reclamantă şi pârâtă s-au stabilit în mod direct şi personal, deoarece cele două contracte de proiectare au fost încheiate între reclamantă şi pârâtă, şi nicidecum între reclamantă şi societatea __, motiv pentru care obligaţia de plată a serviciilor de proiectare alături de obligaţia de respectarea drepturilor de autor privind documentaţia realizată revin strict pârâtei, în calitate de beneficiar-contractant al acestor servicii.
În ceea ce privesc apărările pârâtei privind executarea necorespunzătoare a serviciilor de proiectare, instanţa a arătat că emiterea autorizaţiei de construire nr. __/12.05.2017 în baza documentaţiei tehnice elaborate de către reclamantă face dovada că aceasta din urmă şi-a îndeplinit obligaţiile asumate faţă de pârâtă, care s-a folosit de această documentaţie, fără însă a achita contravaloarea ei şi cunoscând că drepturile de autor revin reclamantei, în virtutea relaţiilor contractuale anterior stabilite prin contractul de proiectare nr. 12/2016, ce stipula în mod clar dreptul de autor al reclamantei, relaţii contractuale continuate în aceeaşi modalitate, şi având în vedere deopotrivă conţinutul autorizaţiei de construire unde reclamanta este expres menţionată ca autor al documentaţiei tehnice, în lipsa căreia nu se putea emite această autorizaţie.
Astfel, în temeiul art. 1350 C.civ., privind răspunderea contractuală şi a dispoziţiilor speciale în materia protecţiei drepturilor de autor mai sus enunţate, Tribunalul a reţinut fapta ilicită contractuală a pârâtei constând în utilizarea fără drept a documentaţiei tehnice elaborate de reclamantă pentru emiterea autorizaţiei de construire nr. __/12.05.2017 fără însă să achitate contravaloarea ei, culpa pârâtei derivând din cunoaşterea obligaţiei sale de plată şi a drepturilor reclamantei asupra documentaţiei tehnice, de unde şi existenţa raportului de cauzalitate în producerea prejudiciului adus ca urmare a folosirii proiectului tehnic fără achitarea în prealabil a valorii lui.
Instanţa a mai arătat că apartenenţa drepturilor de autor şi îndreptăţirea reclamantei la solicitarea de recunoaştere a încălcării acestora şi plata de daune a fost dovedită în speţă în baza actelor din Dosarul de obţinere a autorizaţiei de construire, ce conţine toate planşele, schiţele şi restul de înscrisuri ce constituie documentaţie tehnică necesară proiectării şi autorizării construcţiei, toate actele conţinând denumirea reclamantei ca autor al lor alături de menţiunea privind dreptul de utilizare cu acordul scris al societăţii __.
Astfel, orice alte pretenţii privind drepturile de autor pe care le-ar avea o altă persoană, precum arhitectul __ din cadrul societăţii __, nu au fost probate şi nici nu a fost făcută dovada reclamării lor de către acesta, contrar celor susţinute de către pârâtă.
Odată constatate drepturile de autor ale reclamantei asupra documentaţiei tehnice ce a stat la baza emiterii autorizaţiei de construire nr. __/12.05.2017 şi încălcarea acestor drepturi de către pârâtă prin utilizarea ei fără drept, de vreme ce, potrivit obligaţiei contractuale în prealabil exista obligaţia de plată a documentaţiei, tribunalul va analiza în continuare dreptul la despăgubiri al reclamantei reţinând mai înainte faptul că dispoziţiile art. 188 alin. 1 şi alin. 2 lit. a Legea nr. 8/1996 nu stipulează un cumul al daunelor, cum în mod nefondat pretinde reclamanta, ci doar criterii ce pot fi avute în vedere la evaluarea acordării acestor daune.
Astfel, sub aspectul despăgubirilor constând în câştigul nerealizat, evaluat la 8.500 Euro+TVA, Tribunalul a constatat că în fapt aceste daune reprezintă contravaloarea documentaţiei tehnice elaborate, şi anume preţul neachitat al contractului, pretenţii ce însă au făcut obiectul Dosarului nr. __/2019 şi au fost întemeiate pe răspunderea civilă contractuală, raportat la acelaşi contract de proiectare nr. 12/2017, de unde reiese identitatea de părţi, obiect şi cauză între pretenţiile din prezentul dosar solicitate cu titlu de câştig nerealizat şi pretenţiile din Dosarul nr. __/2019, fiind în consecinţă întemeiate în parte apărările pârâtei privind existenţa autorităţii de lucru judecat.
În acest sens, tribunalul a arătat că deşi reclamanta a solicitat suma de 8.500 Euro+TVA cu titlu de câştig nerealizat, aceste pretenţii au acelaşi obiect constând în contravaloarea documentaţiei elaborate şi aceeaşi cauză a contractului de proiectare nr. 12/2017, fiindcă invocarea în plus ca temei şi drepturile de autor nu modifică cauza acestor pretenţii, motiv pentru care în temeiul art. 431 alin. 1 şi 2 C.pr.civ., ce reglementează efectele lucrului judecat, se constată că pretenţiile reclamantei privind plata preţului contractului sau câştigul nerealizat sunt prescrise în virtutea autorităţii de lucru judecat ce derivă din Sentința civilă nr. __/2020 de Judecătoria __ în Dosarul nr. __/2019, rămasă definitivă prin neapelare, urmând a fi admisă în parte excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, invocată de pârâtă prin întâmpinare, şi respinse ca prescrise pretenţiile privind obligarea pârâtei la plata sumei de 8.500 Euro+TVA reprezentând câştig nerealizat constând în contravaloarea documentaţiei tehnice concepute.
În ceea ce privesc restul pretenţiilor, tribunalul le-a apreciat ca fiind întemeiate în parte, în limita acordării de daune materiale pentru repararea prejudiciului adus ca urmare a încălcării drepturilor de autor ale reclamantei prin utilizarea fără drept a documentaţiei tehnice, conform celor deja expuse mai sus, dat fiind că în cazul acestor daune lipseşte identitate de cauză, prin prisma naturii obligaţiei contractuale încălcate, şi anume a drepturilor de autor ale reclamantei. De aceea, în privinţa restului pretenţiilor reclamantei tribunalul a constatat ca neîntemeiate apărările pârâtei privind autoritatea de lucru judecat sau puterea de lucru judecat.
Tribunalul a reţinut că neplata contravalorii documentaţiei tehnice elaborate de către reclamantă prezintă două aspecte: primul legat de plata preţului serviciilor prestate, pretenţii prescrise, şi al doilea legat de utilizarea fără drept a documentaţiei tehnice, ce derivă din natura specială a drepturilor reclamantei asupra obiectului contractului ce beneficiază de o protecţie suplimentară în baza dispoziţiilor Legii nr. 8/1996.
Aşadar, în cauză reclamanta este îndreptăţită în temeiul art. 188 alin. 1 şi alin. 2 lit. a din Legea nr. 8/1996 la despăgubiri pentru repararea prejudiciului adus ca urmare a încălcării drepturilor sale de autor, fiindcă o utilizare a operei fără plata în prealabil a preţului potrivit înţelegerii părţilor constituie o utilizare fără drept.
În legătură cu momentul naşterii dreptului şi termenul de prescripţie al acţiunii întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 8/1996 pentru repararea prejudiciului adus ca urmare a încălcării drepturilor de autor, tribunalul a reţinut că acesta este termenul general de 3 ani edictat de art. 2517 C.civ., nefiind un alt termen prevăzut de legea specială, şi începe să curgă în temeiul art. 2523 C.civ., de la data când titularul dreptului la acţiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască naşterea lui, în speţă de la data 21.05.2018, când a fost înregistrată acţiunea în Dosarul nr. __/2018 al Judecătoriei __, moment la care reclamanta a recunoscut prin motivele de fapt ale acţiunii că pârâta a folosit fără drept documentaţia tehnică (f. 3 din Dosarul nr. __/2018).
Mai apoi, trebuie arătat şi faptul că acţiunea privind neplata preţului contractului din Dosarul nr. __/2019 nu se confundă cu acţiunea în apărarea drepturilor de autor şi repararea prejudiciului adus prin încălcarea acestor drepturi, aşa cum s-a indicat anterior, de aceea nici termenul de prescripţie ori momentul de la care începe să curgă nu sunt aceleaşi.
Or, calculând de la data de 21.05.2018, şi până la data introducerii prezentei acţiuni, data de 15.02.2021 (f. 6), s-a constatat că reclamanta a formulat pretenţiile întemeiate pe încălcarea drepturilor sale de autor cu respectarea termenului de prescripţie de 3 ani, care s-ar fi împlinit abia la data de 21.05.2021, sens în care excepţia prescripţiei dreptului la acţiune este neîntemeiată în privinţa acestor pretenţii.
Tribunalul a reţinut că pârâta nu a adus nicio dovadă în sensul că reclamanta a cunoscut înainte de data de 21.05.2018 că documentaţia tehnică elaborată de către aceasta a fost cea care a stat la baza emiterii autorizaţiei de construire, deoarece nu a probat că reclamantei i s-a comunicat în mod direct această autorizaţie de construire, iar în invitaţia emisă de reclamantă şi depusă la fila 28 privind solicitarea de lămurire a situaţiei privind neplata preţului documentaţiei nu se specifică vreun aspect din care să rezulte că reclamanta ar fi luat la cunoştinţă de emiterea autorizaţiei de construire în baza documentaţiei tehnice elaborate de către aceasta.
În vederea evaluării daunelor cuvenite pentru repararea prejudiciului adus în urma încălcării drepturilor de autor, tribunalul a avut în vedere beneficiul nerealizat de către reclamantă în valoare de 8.450 Euro Euro+TVA, ce a constituit preţ al contractului şi ce reprezintă astfel o evaluare a drepturilor reclamantei, a cărei întindere este de natură să constituie o reparaţie justă şi echitabilă, întrucât acoperă de o manieră rezonabilă munca de creaţie depusă de reclamantă.
Sub aspectul acordării de daune morale, tribunalul a reţinut ca neîntemeiate aceste pretenţii, având în vedere că pârâta a utilizat documentaţia tehnică elaborată o singură dată şi în scopul deja cunoscut de către reclamantă, fără a se face dovada că ar fi distribuit-o în vreun fel şi altor persoane. După cum nu s-a făcut probat nici că prin utilizarea ei s-ar fi adus vreo atingere reputaţiei ori imaginii reclamantei care să necesite publicarea prezentei hotărâri, mai cu seamă că obiectivul construit în baza documentaţiei elaborate de reclamantă nu este unul de anvergură, iar în autorizaţia de construire rămâne înscrisă reclamanta ca autor al proiectării acestuia, fapt ce alături de daunele materiale ce urmează a fi acordate constituie o reparaţie de natură a fi o satisfacţie echitabilă şi proporţională faţă de însăşi înţelegerea părţilor.
Drept urmare, în baza celor mai sus reţinute, tribunalul a admis în parte acţiunea, şi astfel a constatat încălcarea de către pârâtă a drepturilor de autor ale reclamantei asupra documentaţiei tehnice în faza PT. (arh+rez) pentru obiectivul „Dotare socială în concordanţă cu specificul al __” situat în __, în consecinţă, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 49.014 lei, reprezentând suma de 8.450 Euro+TVA, la un curs Euro de 4,8743 lei din momentul introducerii acţiunii, cu titlu de despăgubiri pentru această încălcare.
Totodată, s-a respins în rest acţiunea ca neîntemeiată.
Sub aspectul cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 453 alin. 1 şi 2 C.pr.civ., întrucât reclamanta a obţinut câştig de cauză, în ceea ce priveşte apărarea drepturilor de autor, în vreme ce pârâta se află în culpă procesuală, tribunalul a respins ca neîntemeiată cererea acesteia din urmă pentru acordarea cheltuielilor de judecată, urmând a acorda în parte în favoarea reclamantei cheltuielile de judecată solicitate şi efectuate de aceasta prin valorificarea pretenţiilor câştigate şi în limita culpei procesuale a pârâtei. Astfel, din totalul taxei judiciare de timbru în cuantum de 400 lei (f. 16) s-a acordat suma de 100 lei aferentă petitului privind beneficiul nerealizat, iar din totalul de sumei de 21.315,66 lei achitată de reclamantă cu titlu de onorariu avocaţial (f. 111-118, f. 127, f. 176, f. 187, f. vol. II 164, 165, f. vol. II 210, 212) s-a acordat suma de 7.000 lei, ce constituie o sumă rezonabilă şi proporţională cu câştigul de cauză şi aceea că la rândul ei pârâta prin apărarea efectuată a înlăturat pretenţiile formulate în mod neîntemeiat de către reclamantă.
În final, tribunalul a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 7.100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale.
III. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta __, solicitând modificarea sentinţei civile atacate, în sensul respingerii cererii introductive şi a cheltuielilor de judecată. S-a solicitat şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată la fond şi în apel.
În motivare s-a arătat că hotărârea atacată este netemeinică şi nelegală.
Dreptul de autor asupra documentaţiei tehnice în faza P.T. aparţine arhitectului __, astfel cum rezultă din răspunsul scris al acestuia din data de 10.02.2023. Documentaţia a fost realizată pentru societatea __.
Astfel, persoana fizică, autor al operei de arhitectură şi deţinătorul drepturilor patrimoniale de autor, potrivit art. 3 alin. 1 din Legea nr. 8/1996 este arhitectul __.
Pârâta a încheiat cu societatea __ contractul de proiectare nr. 60/2015, achitând pentru acesta preţul de 3700 Euro. La indicaţia societăţii __ pârâta a achitat reclamantei __ suma de 11.250 lei pentru întocmirea documentaţiei necesară pentru realizarea PUD, semnând cu reclamanta contractul nr. 12/2016. __ contracte nu au fost încheiate cu reclamanta, probabil societatea __ colaborând cu aceasta pentru a obţine autorizaţia de construire nr. 229/2017.
S-a precizat că reclamanta nu a fost mandatată de către pârâtă pentru a depune şi ridica documentele în vederea obţinerii autorizaţiei de construire, neavând cunoştinţă că reclamanta a acţionat în acest sens.
S-a arătat că în conformitate cu art. 3 alin. 1 din Legea nr. 8/1996 subiectul dreptului de autor nu poate fi decât persoana sau persoanele fizice care au creat opera, în cazul de faţă arhitectul __ fiind cel care a întocmit documentaţia pentru societatea __ şi pentru reclamantă.
În ceea ce priveşte termenul de prescripţie, s-a învederat că în cauză, raportat la izvorul dreptului de autor, care în litigiul de faţă este unul contractual, acesta este cel general de 3 ani şi se calculează de la data semnării contractului dintre pârâtă şi societatea __, respectiv 13.05.2015. Chiar dacă nu această dată ar fi considerată ca şi dată de la care începe să curgă termenul de prescripţie, în condiţiile în care reclamanta a fost cea care a ridicat autorizaţia de construire nr. __/2017 de la Consiliul Local __, se poate presupune că a luat la cunoştinţă de conţinutul acesteia la data indicată. În cazul în care nici această dată nu ar fi considerată ca momentul de la care începe să curgă termenul de prescripţie, se impune a se avea în vedere înscrisul intitulat „invitaţie”, prin care pârâta a fost invitată în vederea lămuririi situaţiei documentaţiei pentru autorizaţie de construire şi a părţii financiare legate de aceasta, pentru data de 29.11.2017, înscris care nu a fost comunicat niciodată pârâtei.
Referitor la cuantumul daunelor acordate de către prima instanţă, s-a învederat că acestea nu sunt datorate în condiţiile în care autorul operei este persoana fizică, arhitectul __.
Documentaţia tehnică a fost întocmită în baza contractului nr. 60/13.05.2015, termenul general de prescripţie fiind deci împlinit în privinţa pretenţiilor întemeiate pe drepturile patrimoniale de autor.
Daunele solicitate nu sunt deci datorate de către pârâtă.
Prin cererea de apel s-a reiterat şi poziţia procesuală a pârâtei exprimată în faţa instanţei de fond.
În probaţiune s-au depus la dosar următoarele înscrisuri: adresa emisă de arhitect __ la data de 10.02.2023; autorizaţia de construire nr. __/23.06.2016 emisă de __; contract de proiectare nr. 60/13.05.2015 şi contract de execuţie nr. 70/19.06.2015 emise de __.
De asemenea, s-a solicitat: emiterea unei adrese către societatea __ în vederea comunicării numelui persoanei care a întocmit proiectul DTAC şi PT, precum şi depunerea la Dosarul cauzei a contractului din anul 2015 în baza căruia a colaborat cu autorul proiectului, teza probatorie fiind autorul documentaţiei tehnice în faza PT (arh+rez); emiterea unei adrese către __. În vederea depunerii la Dosarul cauzei a documentaţiei tehnice în faza PT (arh+rez), teza probatorie fiind similaritatea acesteia cu cea prezentată de către __, respectiv justificarea preţului din Contractul de proiectare nr. 12/2017, cu detalierea activităţilor realizate; încuviinţarea efectuării unei expertize în domeniul proprietăţii intelectuale, teza probatorie fiind stabilirea autorului iniţial al documentaţiei tehnice în faza PT (arh+rez); comparaţie de documente pentru înscrisurile Contractul de proiectare nr. 60/13.05.2015 încheiat între apelantă şi __ şi înscrisurile depuse de către societatea __ la Consiliul Local __ (f. 16-29).
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 411, art. 468, art. 470 C.pr.civ., art. 2517, art. 2523 Noul C.civ., art. 1 alin. 1 şi 2, art. 3 alin. 1, art. 4 alin. 1, art. 7 lit. h, art. 10 lit. b din Legea nr. 8/1996.
IV. __ a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului şi obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare s-a arătat că pornind de la starea de fapt reţinută, instanţa de fond a apreciat în mod corect asupra dovedirii existenţei relaţiilor contractuale dintre părţi ca urmare a încheierii contractului de proiectare nr. 12/2017.
Constatarea instanţei de fond s-a bazat pe faptul că autorizaţia de construire a fost emisă pe numele pârâtei, ca urmare a documentaţiei tehnice elaborate de reclamantă conform contractului de proiectare nr. 12/2017, având în vedere întreg Dosarul aferent emiterii autorizaţiei, reţinând încheierea între părţi a contractului de proiectare nr. 12/2017 ca urmare a pronunţării sentinţei civile nr. __ a Judecătoriei __, definitivă prin neapelare.
Se impune a se reţine în plus faptul că pârâta a formulat în faţa primei instanţe apărări legate de executarea necorespunzătoare a serviciilor de proiectare, apărare care este în contradicţie cu poziţia procesuală a pârâtei de negare a vreunui raport contractual.
În ceea ce priveşte afirmaţia că documentaţia tehnică a fost întocmită de societatea __ reclamanta a dovedit contrariul, argumentele învederate fiind preluate de către prima instanţă.
Referitor la fapta ilicită a pârâtei, s-a arătat că aceasta constă în folosirea documentaţiei tehnice întocmită de reclamantă fără să achite preţul stabilit prin contractul de proiectare nr. 12/2017 şi fără să anunţe reclamanta asupra acestui aspect. În condiţiile în care preţul nu era achitat la momentul depunerii documentaţiei de către pârâtă, reclamanta nedându-şi acordul în vederea emiterii autorizaţiei de construire, s-au încălcat prevederile art. 16 şi 17 din contractul de proiectare nr. 12/2017, care reglementează drepturile de autor ale reclamantei asupra lucrării elaborate.
În ceea ce priveşte daunele acordate de către prima instanţă, s-a învederat că sunt incidente dispoziţiile art. 188 alin. 1 şi 2 lit. a din Legea nr. 8/1996, instanţa de fond aplicând în mod corect criteriul câştigului nerealizat de reclamantă.
S-a apreciat nefondată şi critica formulată prin prisma prescripţiei dreptului la acţiune. Primele două capete de cerere sunt imprescriptibile conform art. 2502 alin. 2 pct. 1 Noul C.civ., capătul de cerere privind despăgubirile fiind prescriptibil în termen de 3 ani. Având în vedere existenţa capetelor de cerere în constatare, de care depinde capătul de cerere în realizare, termenul de prescripţie nu curge până la constatarea drepturilor de autor al reclamantei.
S-a învederat că din punctul de vedere al reclamantei termenul de prescripţie începe să curgă de la momentul la care s-a răspuns de către Primăria __ prin adresa nr. 39540/24.06.2019 că documentaţia tehnică elaborată de către reclamantă a stat la baza emiterii autorizaţiei de construire nr. __/2017. Data reţinută de către instanţa de fond ca reprezentând momentul de la care a început să curgă termenul de prescripţie nu este agreat de către reclamantă, la data introducerii acţiunii în Dosarul nr. __/2018 reclamanta necunoscând decât neachitarea preţului contractului, iar nu şi faptul că pârâta a depus documentaţia tehnică şi a obţinut autorizaţia de construire fără a achita preţul.
Referitor la momentele indicate de către pârâtă ca reprezentând momentele de la care a început să curgă termenul de prescripţie s-a învederat că acestea nu pot fi reţinute, nefiind dovedite. Reclamanta nu a ridicat autorizaţia de construire, astfel cum s-a probat în faţa primei instanţe, în ceea ce priveşte „invitaţia” din 29.11.2017, aceasta având ca scop doar plata preţului stabilit pentru documentaţia tehnică întocmită.
În ceea ce priveşte cererile în probaţiune formulate prin apelul declarat de către pârâtă, s-a solicitat respingerea acestora ca nefiind utile pentru soluţionarea cauzei.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 4711 alin. 3 C.pr.civ.
V. La data de 06.11.2023, pârâta __ a depus la Dosarul cauzei răspuns la întâmpinare (f. 46).
VI. La data de 17.11.2023, pârâta __ a depus la Dosarul cauzei note scrise, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei __ (f. 53, 54).
Pornind de la prevederile art. 1 şi art. 3 din Legea nr. 8/1996, s-a arătat că reclamanta nu poate fi autor al vreunei opere, calitatea de autor aparţinând exclusiv persoanelor fizice.
Reclamanta nu a depus la dosar vreo dovadă în sensul că ar fi titular al vreunui drept de autor pentru o operă creată de o persoană fizică, autor al acesteia.
VII. Analizând apelul declarat de pârâta __ împotriva sentinţei civile nr. __ din 07.11.2022 a Tribunalului __, pronunţată în Dosarul nr. __/2021, Curtea reţine următoarele:
1. Prima chestiune asupra căreia se impune a se pronunţa instanţa este aceea a calităţii procesuale active a reclamantei, fiind invocată la data de 17.11.2023, prin notele scrise depuse de către apelanta pârâtă, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei în ceea ce priveşte cererea de chemare în judecată dedusă judecăţii. Această problemă, a justificării calităţii procesuale active a reclamantei a fost antamată şi în cuprinsul cererii de apel formulate de către pârâtă împotriva sentinţei pronunţate de către tribunal.
Din cuprinsul cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantă rezultă că aceasta a precizat în mod neechivoc faptul că în aprecierea sa, încălcarea drepturilor de autor de către pârâtă rezultă din aceea că pârâta a utilizat documentaţia tehnică întocmită de către reclamantă fără a respecta clauzele contractului nr. 12/2017, încheiat între părţi, respectiv a utilizat documentaţia tehnică în vederea obţinerii autorizaţiei de construire fără a plăti contravaloarea acesteia, deci fără drept.
Faptul că acţiunea este întemeiată pe răspunderea civilă contractuală a pârâtei, iar nu pe cea delictuală, rezultă în mod clar şi din cuprinsul încheierii de şedinţă din data de 28.09.2021, la primul termen de judecată stabilit în cauză instanţa de fond punând în discuţie şi lămurind acest aspect.
În condiţiile în care acţiunea este fundamentată pe răspunderea civilă contractuală a pârâtei, nu se poate susţine cu temei că reclamanta, ca parte a contractului de care se prevalează, nu ar justifica calitate procesuală activă în cauză raportat la prevederile art.36 C.pr.civ.
Teza susţinută de către apelanta reclamantă nu este justificată nici prin raportare la dispoziţiile legii speciale, Legea nr.8/1996. Aceasta deoarece, în ceea ce priveşte documentaţia tehnică în discuţie, aceasta a fost întocmită conform înscrisurilor de la dosar(f. 34 şi urm., vol.II, dosar fond) de către Biroul de Arhitectură, Proiectare, Urbanism __, la întocmirea acestuia participând mai multe persoane, respectiv: __ în calitate de arhitect, __ în calitate de verificator, __ în calitate de proiectant structură şi __ în calitate de proiectant instalaţii. În ceea ce priveşte arhitectul __, nominalizat de către apelantă în cuprinsul cererii de apel, acesta nu este menţionat în documentaţie.
Ţinând cont de faptul că documentaţia care a stat la baza emiterii autorizaţiei de construire nr. _/12.05.2017 este întocmită de către reclamantă, prin angajaţii/colaboratorii acesteia, astfel cum se menţionează explicit în cuprinsul său (f.31, vol.II, dosar fond), nefiind întocmită de către o persoană fizică, în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 3 din Legea nr.8/1996, invocate de către apelanta reclamantă, punându-se problema unei opere comune sau colective, în sensul avut în vedere de art.5 şi art.6 din Legea nr. 8/1996.
În cazul operei colective, conform art. 6 alin. 2 din Legea nr. 8/1996, „în lipsa unei convenţii contrare, dreptul de autor asupra operei colective aparţine persoanei fizice sau juridice din iniţiativa, sub responsabilitatea şi sub numele căreia a fost creată”, din această perspectivă reclamanta justificând calitate procesuală activă în cauză.
Relevante în soluţionarea acestei chestiuni sunt şi prevederile art. 45 alin.1 din Legea nr. 8/1996, conform cărora “în lipsa unei clauze contractuale contrare, pentru operele create în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu precizate în contractul individual de muncă, drepturile patrimoniale aparţin autorului operei create. În acest caz, autorul poate autoriza utilizarea operei de către terţi, numai cu consimţământul angajatorului şi cu recompensarea acestuia pentru contribuţia la costurile creaţiei. Utilizarea operei de către angajator, în cadrul obiectului de activitate, nu necesită autorizarea angajatului autor.” Aceasta în condiţiile în care, reprezentantul reclamantei a arătat în şedinţa publică din data de 21.11.2023 că nu există clauze privind drepturile de autor ale angajaţilor societăţii în cuprinsul contractelor încheiate cu aceştia.
Ţinând cont de faptul că nu s-a administrat suficientă probaţiune în vederea lămuririi situaţiei de fapt în sensul menţionat anterior, nu se poate statua cu exactitate asupra calificării documentaţiei tehnice din perspectiva Legii nr. 8/1996, acest aspect fiind însă irelevant pentru soluţionarea cauzei în condiţiile în care s-a concluzionat deja că reclamanta justifică calitate procesuală activă în cauză în raport de faptul că a înţeles să îşi fundamanteze acţiunea pe răspunderea civilă contractuală a pârâtei.
2. A doua chestiune relevantă pentru soluţionarea cererii de apel, în limita criticilor formulate de către pârâtă prin aceasta, este aceea a încheierii sau nu între părţi a contractului nr. 12/2017, acesta fiind actul juridic care fundamentează pretenţiile reclamantei.
Referitor la aceasta, Curtea reţine că a fost tranşată cu autoritate de lucru judecat prin Sentința civilă nr. __, pronunţată la data de 25.09.2020 de către Judecătoria __, definitivă, prin această hotărâre judecătorească statuându-se în sensul că între __ şi __ a fost încheiat contractul de proiectare nr. 12/28.02.2017, în baza acesteia fiind emisă autorizaţia de construire nr. __/2017 în favoarea pârâtei.
Prin urmare, raportat la prevederile art.431 alin.2 C.pr.civ., acest aspect nu mai poate fi repus în discuţie în actualul cadru procesual.
Contrar celor reţinute de către prima instanţă, Curtea apreciază că prin decizia civilă nr. __, pronunţată în Dosarul nr. __/2018 al Tribunalului __ nu s-a statuat în sensul că acest contract a fost încheiat între părţi, concluzionându-se numai că nu este exclusă încheierea unui contract între părţi, chiar dacă nu există un înscris doveditor, forma scrisă nefiind cerută de lege ad validitatem în cazul contractului de prestări servicii.
3. Cel de-al treilea aspect care se impune a fi clarificat raportat la criticile invocate prin cererea de apel este cel privind modul de soluţionare al excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune, excepţia invocată de către pârâtă la fondul cauzei fiind respinsă.
Din considerentele sentinţei atacate referitoare la această problemă rezultă în primul rând faptul că deşi excepţia a fost invocată în raport de întreaga acţiune, care are trei petite distincte, instanţa s-a raportat în analiza sa numai la petitul având ca obiect plata unor despăgubiri, nerezultând care a fost raţionamentul avut în vedere în ceea ce priveşte primele două petite din acţiune, având ca obiect recunoaşterea drepturilor de autor ale reclamantei asupra documentaţiei tehnice întocmite şi constatarea încălcării de către pârâtă a drepturilor de autor ale reclamantei asupra aceleaşi documentaţii.
Reţinând că regimul juridic al celor trei petite formulate nu este identic, Curtea apreciază că se impune analizarea distinctă a problemei prescripţiei dreptului la acţiune raportat la petitele formulate.
Astfel, în timp ce prin primele două petite formulate se tinde la apărarea unor drepturi nepatrimoniale/morale, astfel cum permite art.10 coroborat cu art. 188 din Legea nr. 8/1996, cel de-al treilea petit, având ca obiect plata unor despăgubiri, este întemeiat pe prevederile art.12 şi 13 din lege, coroborate cu cele ale art. 188 din Legea nr. 8/1996.
Prin urmare, raportat la prevederile art.2502 alin. 2 pct.1 şi 2 C.civ. dreptul la acţiune este imprescriptibil în privinţa primelor două petite formulate prin cererea de chemare în judecată, astfel cum s-a susţinut de către reclamantă în Dosarul de fond.
Referitor la petitul având ca obiect despăgubiri, Curtea apreciază că în mod corect a fost stabilit momentul de la care începe să curgă termenul de prescripţie, nefiind contestat de către părţi că în acest caz dreptul la acţiune este unul prescriptibil, petitul fiind unul principal, iar nu accesoriu, în raport de dispoziţiile Legii nr. 8/1996.
__ s-a susţinut de către pârâtă prin cererea de apel că reclamanta ar fi cunoscut anterior momentului formulării acţiunii care a făcut obiectul Dosarului nr. __/2018 al Judecătoriei __ că documentaţia tehnică elaborată de către aceasta a stat la baza emiterii autorizaţiei de construire, nu s-a combătut pertinent concluzia instanţei de fond în sensul că din probele administrate în cauză nu a rezultat că reclamantei i-a fost comunicată anterior acestui moment autorizaţia de construire, faptul că avea cunoştinţă de emiterea acesteia pe baza documentaţiei întocmite nerezultând nici din cuprinsul înscrisului denumit „invitaţie”, depus la dosar.
Reţinând corectă interpretarea dată de către instanţa de fond probelor adminstrate în cauză referitor la chestiunea prescripţiei dreptului la acţiune şi lipsa oricăror argumente ale apelantei pârâte în combaterea concluziei trase de către instanţa de fond, Curtea apreciază critica ca fiind neîntemeiată.
În ceea ce priveşte susţinerea că termenul de prescripţie ar fi început să curgă de la momentul încheierii contractului dintre pârâtă şi societatea __, 13.05.2015, aceasta este complet nefondată, acest moment neavând nicio legătură cu drepturile pretinse de către reclamantă prin acţiunea formulată.
4. Pe fondul cauzei, Curtea constată că pârâta nu a formulat prin cererea de apel niciun fel de critici, singurul considerent pentru care s-a apreciat că despăgubirile acordate de către instanţa de fond nu sunt datorate fiind cel invocat prin prisma excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, excepţie care însă nu a fost apreciată ca fiind întemeiată de către instanţa de apel.
Redarea în cuprinsul cererii de apel, integral, a cuprinsului întâmpinării formulate în Dosarul de fond nu echivalează unor motive de apel care să necesite un răspuns din partea instanţei de apel, acest aspect rezultând în mod clar din modul de redactare a cererii de apel şi în raport de limitele în care aceasta a fost susţinută.
De altfel, apărările de fond formulate în faţa primei instanţe sunt axate în principal pe faptul că între părţi nu a fost încheiat un contract de prestări servicii, or, în privinţa acestui aspect s-a reţinut mai sus că a fost tranșat __ prin Sentința civilă nr. __, pronunţată la data de __2020 de către Judecătoria __.
Din perspectiva îndeplinirii condiţiilor prevăzute de Legea nr. 8/1996 nu s-au formulat niciun fel de apărări în faţa primei instanţe şi nici critici prin cererea de apel.
Având în vedere ansamblul considerentelor de mai sus, Curtea, în temeiul art. 480 alin. 1 C.pr.civ., va respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta __ împotriva sentinţei civile nr. __/2022 a Tribunalului __, pronunţată în Dosarul nr. __/2021.
În temeiul art. 453 alin.1 C.pr.civ. instanţa va obliga apelanta să plătească intimatei __ suma de 4000 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocaţial, conform dovezilor ataşate la Dosarul cauzei (f.57,58).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta __ împotriva sentinţei civile nr. __/2022 a Tribunalului __, pronunţată în Dosarul nr. __/2021.
Obligă apelanta să plătească intimatei __ suma de 4000 lei cheltuieli de judecată în apel.
Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.
Calea de atac se va depune la Curtea de Apel __.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei, azi,12.12.2023.