În majoritatea contractelor părțile au dublă calitate fiind, deopotrivă, creditori și debitori ai obligațiilor asumate.
De exemplu, în cazul contractului de vânzare, cumpărătorul are obligația de a plăti contravaloarea prețului și, totodată dreptul de a-i fi transmisă proprietatea, respectiv de a-i fi predat bunul achiziționat.
De cealaltă parte, vânzătorul are dreptul de a încasa prețul și, în același timp obligația de a transmite proprietatea și de a preda bunul vândut.
Juridic, aceasta înseamnă că vânzătorul este, față de cumpărător, creditor al obligației de plată a prețului și debitor al obligației de transmitere a dreptului de proprietate și de predare a bunului.
Același raționament se aplică în cazul tuturor contractelor sinalagmatice/bilaterale (în care obligațiile sunt reciproce și interdependente), precum: contractul de locațiune (închiriere sau arendare), contractul de antrepriză, contractul de furnizare ș.a.m.d..
Ce se întâmplă însă în situația în care o parte nu își execută sau execută neconform obligațiile asumate în contract?
Contractul este guvernat de principiul forței obligatorii (pacta sunt servanda). Conform art. 1.350 alin. (1) din Codul Civil, „orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat”.
Neexecutarea contractuală va conduce, inevitabil, la prejudicierea părții căreia i se datora prestația. Un asemenea prejudiciu va declanșa mecanismele răspunderii civile contractuale, creditorul (partea prejudiciată) având remedii juridice, printre care cel al clauzei penale, reglementate de Codul civil.
Cu toate acestea, momentul prealabil încheierii contractului (etapa negocierilor, respectiv a redactării clauzelor) reprezintă o etapă esențială în eventualitatea unui prejudiciu viitor cauzat de atitudinea cocontractantului.
Care este utilitatea clauzei penale ca remediu al neexecutării obligației principale?
Clauza penală reprezintă un remediu al neexecutării contractuale – acea reglementare/stipulație contractuală prin care părțile convin ca, în cazul neexecutării sau executării neconforme a obligației principale, debitorul să execute o prestație cu scopul de a acoperi prejudiciul suferit de creditor – astfel, ea reprezintă un remediu important al neexecutării sau executării necorespunzătoare a obligațiilor principale asumate de către părți.
Această prestație, menită să acopere prejudiciul suferit, poate consta atât în plata unei sume de bani, cât și în executarea oricărei alte obligații convenite de părți.
Practic, părțile convin anticipat (de la momentul încheierii contractului sau chiar ulterior acestui moment, prin încheierea unui act adițional) asupra cuantumului despăgubirilor datorate de debitor în cazul neexecutării, executării cu întârziere sau executării necorespunzătoare a obligației.
Principalul scop al clauzei penale este de a stabili anticipat despăgubirile. Acest lucru scutește partea prejudiciată (creditorul) de obligativitatea dovedirii existenței și întinderii prejudiciului suferit.
Modul de operare a clauzei penale
Clauza penală operează inclusiv ca mijloc de presiune asupra debitorului pentru a-l determina să își execute obligațiile la timp și în mod corespunzător, având caracter coercitiv.
În caz de neexecutare sau de executare neconformă, creditorul are, în principal, opțiunea între executarea silită în natură a obligației principale și executarea clauzei penale.
Ca regulă, nu se poate solicita atât executarea în natură a obligației principale, cât și plata penalității. Articolul 1.539 din Codul civil prevede însă și excepția în sensul în care cumulul este permis în cazul în care penalitatea a fost stipulată pentru neexecutarea obligațiilor la timp sau la locul stabilit.
Așadar, în cazul în care debitorul obligației de plată a prețului nu achită în termenul scadent contravaloarea bunului sau serviciilor, potrivit contractului, creditorul poate să ceară atât plata, ca obligație principală, cât și penalitatea.
În aceste situații, suplimentar executării obligației principale, penalitatea are rolul de a despăgubi creditorul pentru întârziere sau pentru disconfortul cauzat de executarea în alt loc.
În concluzie, clauza penală reprezintă un mecanism juridic de alocare anticipată a riscurilor contractuale, având rolul de remediu prestabilit în ipoteza neexecutării obligațiilor.
Prin stabilirea anticipată a cuantumului despăgubirilor în caz de neexecutare, aceasta facilitează creditorului obținerea unei compensații fără a fi necesară dovedirea prejudiciului, contribuind totodată (prin constrângere) la stimularea debitorului în vederea executării conforme a obligațiilor asumate.
Particularități ale clauzei penale – situația în care debitorul nu execută obligația din cauze care nu-i sunt imputabile
Conform dispozițiilor articolului 1540 alin. (2) Cod civil, „penalitatea nu poate fi cerută atunci când executarea obligației a devenit imposibil din cauze neimputabile debitorului”.
Conceptul de „cauze neimputabile debitorului” se referă la împrejurările care fac imposibilă executarea unei obligații și care nu pot fi atribuite culpei sau neglijenței debitorului. Aceste cauze justifică neexecutarea obligației și, de principiu, exonerează debitorul de răspundere contractuală.
Cu toate acestea, prin contract, în virtutea principiului libertății contractuale, părțile pot agrea că penalitatea urmează a fi plătită indiferent dacă există sau nu culpa debitorului.
Voința părților, în această situație, se va materializa prin clauze specifice – de exemplu, vor exista, la nivel contractual, clauze derogatorii de la dispozițiile articolului 1,540 alin. (2) din Codul civil.
Ca aplicație practică: „Părțile convin în mod expres și irevocabil că obligația de plată a penalității prevăzute la art. _____ va subzista și va fi exigibilă chiar și în situația în care neexecutarea, executarea necorespunzătoare sau întârzierea în executarea obligațiilor principale este cauzată de forța majoră sau de caz fortuit, astfel cum sunt aceste noțiuni definite de Codul civil. Prin prezenta clauză, debitorul își asumă integral riscul producerii unor astfel de evenimente și renunță la beneficiul exonerării de răspundere pentru plata penalității, derogând de la prevederile articolului 1.540 alin. (2) din Codul civil”.
Exemple de clauze penale, în Contractul de vânzare și Contractul de prestări servicii:
Contractul de vânzare – pentru neexecutarea obligației de livrare a bunurilor: „În cazul în care vânzătorul nu livrează bunurile ce formează obiectul prezentului contract la termenul stabilit la art. _____ din Contract sau livrează bunuri neconforme cu specificațiile agreate și neconformitatea nu este remediată în termen de x zile de la notificare, vânzătorul va plăti cumpărătorului o penalitate fixă în cuantum de _____ RON.
Această penalitate este datorată pentru fiecare caz de neexecutare sau executare necorespunzătoare descris la alineatul precedent. Plata penalităților nu exonerează vânzătorul de a executa în natură obligația principală (livrarea bunurilor/remedierea neconformității), dacă cumpărătorul solicită acest lucru și nu exclude dreptul cumpărătorului de a solicita rezoluțiunea Contractului și/sau de a pretinde despăgubiri suplimentare pentru prejudiciul efectiv suferit, în măsura în care acesta depășește cuantumul penalităților”.
- Contractul de prestări servicii: „În situația în care prestatorul nu finalizează serviciile Serviciile (descrise/individualizate în contract la secțiunea obiectului) până la data de ____ sau dacă Serviciile prestate sunt neconforme cu standardele și specificațiile prevăzute în Anexa nr. x și deficiențele nu sunt remediate în termen de x zile de la data comunicării notificării de remediere de către beneficiar, prestatorul va plăti beneficiarului o penalitate în cuantum de x RON.
Această penalitate este datorată independent de orice alte despăgubiri pe care beneficiarul le-ar putea solicita pentru prejudiciile suferite ca urmare a neexecutării sau executării necorespunzătoare a Serviciilor, în măsura în care prejudiciul depășește suma penalității”.