Neplata orelor suplimentare de către angajator constituie o încălcare a dispozițiilor legale imperative prevăzute de Legea nr. 53/2003 (Codul muncii), republicată.
Conform art. 120 alin. (1) din Codul muncii, munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal (de regulă, 40 de ore pe săptămână) este considerată muncă suplimentară. Efectuarea acesteia este condiționată, ca regulă, de acordul salariatului, conform art. 120 alin. (2).
Angajatorul are obligația de a ține evidența orelor de muncă. Potrivit art. 119, alin. (1) din Codul muncii, „angajatorul are obligația de a ține la locul de muncă (…) evidența orelor de muncă prestate zilnic de fiecare salariat, cu evidențierea orelor de începe și de sfârșit ale programului de lucru, și de a supune controlului inspectorilor de muncă această evidență, ori de câte ori se solicită acest lucru”.
Există două modalități (principală și subsidiară) de compensare a muncii suplimentare:
- Compensare prin ore libere plătite – conform art. 122 alin. (1) Codul muncii – reprezentând regula sau calea principală de compensare – munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 90 de zile calendaristice după efectuarea acesteia.
- Plata unui spor la salariu. Doar în cazul în care compensarea prin ore libere nu este posibilă în termenul de 90 de zile, art. 123 alin. (2) din Codul muncii prevede că munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu – care nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază.
Care sunt pașii procedurali recomandați pentru salariat în situația neplății orelor suplimentare?
1. Verificarea evidenței muncii – analiza pontajelor, a condicii de prezentță sau a oricăror alte documente interne care atestă prestarea orelor suplimentare. Salariatul va solicita angajatorului această evidență pentru a putea fi analizată.
2. Notificarea angajatorului – formularea unei notificări scrise către angajator, prin care se solicită compensarea orelor suplimentare conform dispozițiilor art. 122, respectiv 123 din Codul muncii.
3. Sesizarea Inspectoratului Teritorial de Muncă (ITM) – în cazul în care angajatorul nu se conformează, se poate depune o sesizare la ITM. Această faptă reprezintă contravenție potrivit dispozițiilor art. 260 alin. (1) lit. i) din Codul muncii: „ Următoarele fapte constituie contravenții, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât să fie considerate, potrivit legii, infracțiuni: i) nerespectarea dispozițiilor privind munca suplimentară, cu amendă de la 1.500 lei la 3.000 lei pentru fiecare persoană identificată ca prestând muncă suplimentară”.
4. Acțiune în instanță: în ultimă etapă, salariatul se poate adresa instanței de judecată competente pentru a solicita obligarea angajatorului la plata drepturilor salariale aferente orelor suplimentare necompensate, împreună cu daune-interese pentru prejudiciul suferit, dacă este cazul.
Tribunal
Secția civilă
Instanța
####### că prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 10 decembrie 2024, la Tribunalul ##### sub nr. ####/######, reclamanta ##### ####### ##### ########, în contradictoriu cu pârâta S.C. ######### S.R.L., a solicitat ca, după îndeplinirea formelor legale și administrarea probatoriului în cauză, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună: 1. obligarea pârâtei la plata orelor suplimentare efectuate, respectiv 202,5 ore suplimentare, efectuate în perioada 30.11.2022-30.06.2024, 2. cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că, în perioada 27.06.2019- 15.07.2024 reclamanta a fost angajată a societății pârâte, cu punct de lucru în #####, în funcția de programator producție. La momentul încetării contractului de muncă i s-au achitat drepturile salariale cuvenite însă când a sesizat neplata orelor suplimentare, i s-a comunicat că se va analiza şi situația acestora. #### a revenit cu email în august şi septembrie, la fel i s-a răspuns că se analizează situația orelor suplimentare efectuate şi neachitate. Conform evidentei pontajelor în perioada 27.06.2019- 30.06.2024 a efectuat un număr de 202,5 ore suplimentare care nici în prezent nu îi sunt achitate. Mai mult, a formulat o sesizare la ITM, cerând sprijinul pentru rezolvarea acestei situaţii însă aceștia au îndrumat-o să se adreseze instanțelor judecătorești. De asemenea, anterior formulării acestei acțiuni, la 14.11.2024, a remis prin email, prin reprezentant legal, o Notificare vizând achitarea de buna voie a contravalorii orelor suplimentare efectuate si neremunerate, însă şi acest din ultim demers a rămas fără nici un răspuns. În atare situație, a formulat prezenta acțiune, solicitând admiterea ei si obligarea societății parate la plata orelor suplimentare efectuate si neremunerate. În probaţiune solicit încuviinţarea probei cu înscrisurile anexate cererii de chemare în judecată şi citarea societății pârâte cu mențiunea de a depune situația pontajelor în ceea ce o privește pentru perioada 27.06.2024-15.07.2024 ( data încetării contractului său de muncă) dar şi a drepturilor salariale achitate în aceasta perioada. În drept, art. 120-124, 171 al. l, 268 lit. c si 269-271 din Codul muncii şi art. 453 Cod de procedură civilă.
Pârâta S.C. ######### S.R.L., legal citată, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondată a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta ##### ##### ##### ########, precum și obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu pentru următoarele motive: În fapt, reclamanta ##### ##### ##### ######## solicită prin cererea de chemare în judecată obligarea subscrisei la plata drepturilor salariale ce i s-ar cuveni, constând în contravaloarea orelor suplimentare efectuate în perioada 30.11.2022-30.06.20241. Reclamanta a fost angajată în cadrul pârâtei începând cu data de 27.06.2019, în temeiul Contractului individual de Muncă având nr. 2444, ocupând funcția de programator producție cod ###. Contractul individual de muncă a fost modificat în repetate rânduri, reclamanta ajungând să ocupe începând cu data de 1.02.2022 funcția de Manager al departamentului de logistică, astfel cum s-a agreat prin Actul Adițional nr. 112/01.02.2022 la Contractul individual de Muncă. În această funcție, conform atribuțiilor din fișa postului și organigramei pârâtei, reclamanta era subordonată doar Directorului ####### și gestiona de principiu activitatea Departamentului de Logistică (Anexa nr. 1). Reclamanta arată că în perioada în care a fost angajată în cadrul pârâtei a acumulat un număr de 202,5 ore suplimentare pentru a căror dovadă a depus odată cu acțiunea introductivă un simplu tabel ce cuprinde orele suplimentare pe care susține că le-a efectuat. Subliniază că reclamanta nu prezintă nici măcar o situație în care i s-a solicitat efectuarea de ore suplimentare si contextul în care ele ar fi fost prestate, activitățile pe care le-ar fi realizat și necesitatea de a rămâne peste program pentru a-și îndeplini sarcinile atribuite. Cu toate acestea, legislația incidentă în cauză stabilește condițiile în care angajatul are dreptul la plata orelor suplimentare efectuate, situație în care consideră că reclamanta nu se regăsește. Cadrul legal incident. Prevederile din Contractul Colectiv de Muncă și Regulamentul de Ordine Interioară în privința muncii suplimentare. Munca suplimentară este reglementată la art. 120 și urm. din Codul Muncii unde sunt stabilite următoarele aspecte relevante pentru situația din prezenta cauză: Art. 120 Codul Muncii 1. Munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal, prevăzută la art. 112, este considerată muncă suplimentară. 2. Munca suplimentară nu poate fi efectuată fără acordul salariatului, cu excepția cazului de forță majoră sau pentru lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării consecințelor unui accident. Art. 121 alin. 1 Codul Muncii „La solicitarea angajatorului salariații pot efectua muncă suplimentară, cu respectarea prevederilor art. 114 sau 115, după caz”. Art. 122 alin, 1 Codul Muncii „Munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 90 de zile calendaristice după efectuarea acesteia”. Din economia textelor legale mai sus enunțate rezultă că munca suplimentară poate fi prestată dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții; Existența unei solicitări a angajatorului de a fi prestată muncă suplimentară de către angajat; Existența acordului salariatului pentru a presta muncă suplimentară; Respectarea dispozițiilor Codului Muncii referitoare la durata legală a timpului de muncă și calculul acesteia. Conform Contractului individual de muncă, reclamanta în calitate de angajat trebuia să lucreze o normă întreagă de 8 ore/ zi, respectiv 40 ore pe săptămână. În cuprinsul Contractului individual de muncă s-a prevăzut și că repartizarea programului de lucru se face potrivit Contractului Colectiv de Muncă încheiat la nivel de unitate și a Regulamentului intern. Întrucât reclamanta solicită plata unor ore suplimentare lucrate pentru perioada noiembrie 2021- iunie 2024, apreciem că sunt relevante prevederile din Contractul Colectiv de Muncă și Regulamentul intern de la nivelul societății ##### în vigoare pentru perioada respectivă. Astfel, potrivit art. 18 din Contractul Colectiv de Muncă (In continuare CCM) aferent anului 2021 pentru unitatea ###, înregistrat sub nr. #### la ITM #####, „Salariații pot fi chemați să presteze ore suplimentare numai cu consimțământul lor. După manifestarea consimțământului și efectuarea programărilor, salariații sunt obligați să presteze orele suplimentare pentru care și-au dat acordul. Salariații nu pot presta muncă suplimentară fără acordul angajatorului”. Aceste prevederi au fost menținute la nivelul pârâtei ##### RO: -pentru anul 2022, prin încheierea CCM înregistrat sub nr. 1######22 la ITM ####, -pentru anul 2023 prin încheierea CCM înregistrat sub nr. ######23 la ITM #### iar -pentru anul 2024 prin încheierea CCM înregistrat sub nr.#######024 la ITM #### (Anexa nr. 2). în ceea ce privește Regulamentul de Ordine Interioară adoptat la nivelul pârâtei ############ (în continuare ROI) s-au stabilit următoarele: -art. 5.19 „Munca suplimentară se prestează la solicitarea șefilor de departamente sau a conducerii societății, cu aprobarea administratorului societății”. -art. 5.20 „… se admite efectuarea de are suplimentare decât cu aprobarea șefului direct pentru personalul direct și indirect productiv, iar pentru personalul #### doar cu aprobarea managerului de departament/administratorului societății obținută în avans. încălcarea prevederilor acestui articol duce la neluarea în considerare a orelor prestate”. Menţionează ca la nivelul ####### a fost aprobat la data de 29.04.2021 Regulamentul pe anul 20211, unde s-au regăsit prevederile de mai sus iar la data de 27.01.2022 a fost aprobat un nou ROI care a menținut cele mai sus arătate (Anexa nr. 3). Prin ROI nr. 4####.01.2024, la art. 95 s-a prevăzut că: „Se interzice rămânerea în unitate a salariaților peste orele de program, cu excepția cazurilor rând efectuează ore suplimentare. Orele suplimentare sunt orele prestate peste programul normal de lucru sau în zilele nelucrătoare (repaus săptămânal, sărbători legale și religioase) la solicitarea conducerii societății, cu acordul salariatului”. De asemenea, prin art. 104 din ROI s-a prevăzut că: Munca suplimentară se prestează la solicitarea şefilor de departamente sau a conducerii societăţii, cu aprobarea administratorului societății. Nu se admite efectuarea de ore suplimentare decât cu aprobarea șefului direct pentru personalul direct și indirect productiv, iar pentru personalul #### doar cu aprobarea managerului de departament/ administratorului societății obţinută în avans, încălcarea prevederilor acestui articol duce la neluarea în considerare a orelor Astfel la nivelul societății pârâte a fost conturat un mecanism pentru a putea fi efectuate și recunoscute orele suplimentare realizate de către angajați. Acest mecanism implementat la nivelul societății pentru a stabili condițiile în care orele suplimentare pot fi efectuate a îmbrăcat forma unor înscrisuri/formulare care erau întocmite la data apariției necesității de a fi efectuate ore suplimentare (Anexa nr. 4). În primul rând, era întocmită o Cerere de ore suplimentare, document care cuprindea data şi angajaţii pentru care angajatorul solicita efectuarea de ore suplimentare, precum și numărul de ore. Desigur, acest înscris conține și acordul angajatului în scopul efectuării orelor suplimentare dar şi acordul conducătorului de departament. Ulterior angajatul înainta către conducătorul de departament o Cerere de acordare de zile libere pentru orele suplimentare realizate care era la rândul său aprobată de conducătorul de departament. Prin formalizarea procedurii de efectuare a orelor suplimentare societatea avea o evidentă a acestora și o situație privind orele suplimentare care trebuie plătite/valorificate. Totodată, după cum se poate observa din înscrisurile depuse, asemenea cereri prin care erau solicitate ore suplimentare angajaţilor, respectiv prin care erau acordate zile libere pentru orele efectuate, au fost aprobate inclusiv de reclamanta ##### #####, aceasta cunoscând procedura internă a societății de solicitare/valorificare a orelor suplimentare pe care însă nu a folosit-o în cazul său. Potrivit art. 5.2 din ROI (adoptat la nivelul pârâtei pentru anul 2021) se arată ca pentru personalul #### programul de lucru este de la orele 8:00 la orele 16:30 în acest interval fiind inclusă și pauza de masa acordată angajaților, inclusiv reclamantei. De altfel, acest drept conferit de pârâtă personalului #### (din care face parte și reclamantei este individualizat şi în ROI art. 53 unde se arata că: personalul #### beneficiază de o pauză de masă și 2 de țigară astfel – „de la orele 12:00 la orele 14 30 pauză de masă și 2 pauze de țigară respectiv 10:00- 10:10 și 14:00- 14:10”. ###### a fost menținută în cadrul societății si pun ROI adoptat în 2022, fiind precizat expres că programul de lucru pentru personalul #### va fi de 8 ore și 30 de minute, cu oră de începere ce poate varia între 7:00 și 9:00. cu condiția respectării celor 8 ore si 30 de minute. Prin ROI nr. #######024 a fost de asemenea menținută prevederea de mai sus in integralitate În acest context, este limpede că reclamanta, a cărei funcție o încadrează în personalul ####, trebuia sa respecte un program de 8 ore și 30 de minute zilnic, program care include și pauzele, inclusiv reclamanta a cunoscut durata normală a programului de lucru si a acționat în consecința, existând mai multe zile din perioada pentru care solicită plata orelor suplimentare în care programul de lucru a fost conform celor stabilite la nivelul unității angajatoare, respectiv de 8 ore și 30. În acest context, fără a recunoaște pretențiile invocate de reclamantă, pârâta apreciază că în prealabil se impune calcularea timpului care depășește programul de lucru de 8 ore si 30 de minute. La un simplu calcul matematic, cele 461,25 ore suplimentare evidențiate în sistemul SAP, pe durata a 599 zile de muncă în cadrul subscrisei însumează 299,5 ore induse în mod greșit în calculul orelor suplimentare conform sistemului de pontaj SAP, când în mod real, ele trebuiau încadrate în programul de muncă de 8 ore și 30 de minute, iar pe cale de consecinţă ele nu pot reprezenta de la bun început potențiale ore ce muncă suplimentară. În acest context, conform pontajului în SAP reclamanta însumează doar 161,75 ore pe marginea cărora poate fi purtată discuția dacă sunt sau nu ore suplimentare, iar nu 202,5 așa cum a avansat reclamanta prin acțiunea introductivă în baza unui simplu tabel. III. Netemeinicia cererii reclamantei. ##### unei solicitări din partea superiorului pentru a presta muncă în afara programului normal de lucru. Prevederile din cuprinsul CCM dar si cele din ROI, adoptate la nivelul societății pe toată perioada analizată în cauză și redate la pct. I din prezenta întâmpinare, reprezintă o transpunere a dispozițiilor legale clin Cocul Muncii. Astfel, pentru a fi considerată muncă prestată în afara programului de lucru care să îndreptățească reclamantul la plata orelor suplimentare, munca trebuia prestată de salariat în baza unei solicitări prealabile din partea angajatorului. În practica judiciară s-a reținut că solicitarea poate fi expresă, dar și implicită sau tacită, de exemplu când angajatorul impune sarcini suplimentare față de cele curente sau în condițiile în care necesitățile impun acest lucru. Raportat la funcția deținută de reclamantă, cea de Manager Departament logistică, solicitarea trebuia să provină de la şeful său direct conform organigramei societății. Prin cererea de chemare in judecată reclamanta nu face dovada unor asemenea solicitări, nici implicite și cu atât mai puțin a unora exprese, în fapt, nefiind arătată nicio situație care să fi impus rămânerea peste programul normal de lucru ca urmare a unor solicitări ale superiorului sau direct. Așa cum au arătat, pontajele depuse atașat întâmpinării trebuie în primul rând corectate, ținându-se cont de programul de lucru real al reclamantei, iar în al doilea rând, simpla prezență a unui angajat în cadrul societății în afara orelor de program nu reprezintă și nu dovedește prestarea unei munci suplimentare. Se desprinde din ansamblul corespondentei purtate de reclamantă cu superiorul sau direct că sarcinile de lucru nu erau atribuite/trasate astfel încât să impună/necesite rămânerea peste programul normal de lucru. Cu toate acestea, se observă că reclamanta își îndeplinea sarcinile de muncă in timp util, nicidecum la orele târzii precum cele la care reiese că s-ar fi depontat conform evidenţei pe care o depune. În acest context, întrucât din partea angajatorului nu au existat solicitări adresate reclamantei de a presta o muncă în afara programului de lucru sau care să impună indirect acest lucru, consideră că nu este îndeplinita condiția prevăzută la art. 121 alin. 1 Codul Muncii, transpusă corespunzător; după cum mn ara lat si prin CCM si ROI, de a exista o solicitare anterioară prestării muncii din partea angajatorului care să necesite efectuarea de ore suplimentare, cererea de chemare în judecată impunându-se a fi respinsă sub acest aspect. Netemeinicia cererii reclamantei. ##### prestării efective de către reclamantă a unei munci m afara programului normal de lucru. ######## orelor suplimentare de care reclamanta se folosește în susținerea pretențiilor sale nu semnifică prestarea efectivă a unei munci care să-i confere și dreptul la plata orelor suplimentare. Pentru remunerarea suplimentară, se impune dovada faptelor pretinse, respectiv a prestării muncii în afara duratei normale a timpului de lucru ori în zilele libere la solicitarea angajatorului. Subliniază încă o data că reclamanta nu a făcut dovada existenței unor solicitări din partea angajatorului de a presta muncă suplimentară, în afara orelor de program, pretențiile sale fiind justificate în viziunea sa, strict în baza unor pontaje dintr-un tabel, contrazise în mare parte de evidenţele la care au făcut referire. De asemenea, realizarea unor sarcini de serviciu în afara programului de lucru, fără a fi fost sarcini solicitate de angajator pentru a fi realizate în mod urgent si care să necesite rămânerea peste program nu poate fi considerată muncă suplimentară. nefiind îndeplinită aceeași condiție a existenței unei solicitări din partea angajatorului. Modul în care reclamanta și-a gestionat sarcinile de lucru în anumite zile o privește exclusiv pe acesta, ea având dreptul la plata orelor suplimentare doar atunci când există o solicitare din partea angajatorului de a presta munca suplimentară și când, în concret, sunt realizate activităţi care demonstrează munca in afara programului de lucru. De altfel, după cum au arătat anterior, reclamanta era parte din personalul #### și avea un program flexibil de muncă, putând începe programul între orele 7 și 9. Acest fapt, precum și poziţia sa în cadrul pârâtei i-au conferit o libertate mai mare de a-și gestiona programul de lucru, esențial fiind ca sarcinile sale să fie îndeplinite. Există zile în care, conform pontajelor atașate, aceasta părăsea incinta fabricii și revenea ulterior, fapt ce confirmă flexibilitatea programului său. Mai mult decât atât, arată ca în cele mai multe zile programul reclamantei începea după ora 9, lucru care în mod corelativ prelungea durata normală a timpului de lucru dar mai ales putea conduce la decalarea sarcinilor de lucru. În numeroase situații reclamanta nu participa la ședința de dimineața stabilită la ora 9 când erau stabilite obiectivele pe ziua respectivă si care putea conduce la decalarea activităților realizate de reclamantă in parteneriat cu alți colegi. Din corespondența purtată de reclamantă prin e-mail cu întregul personal de legătură din cadrul societăţii sau cu partenerii contractuali ai acesteia, pe terna sarcinilor de serviciu pe care le avea de îndeplinit sau in care era in mod indirect implicată/vizată, nu rezultă însă că au fost desfășurate m concret activităţi specifice în afara programului de lucru si cu atât mai puțin până la orele la care susține că a fost prezentă în cadrul societății conform pontajelor. Astfel, din studiul pontajelor aferente prezenței reclamantei în societate pârâta a selectat mai multe zile în care reclamanta ar fi lucrat ##### program. În analiza activității reclamantei din aceste zile nu au fost identificate corespondențe pe e-mail transmise altor persoane și care în realitate să conducă la concluzia că au fost îndeplinite în concret sarcini de serviciu pentru pârâtă până la acele ore la care susține că s-a depontat. După cum se poate observa și din cuprinsul e-mailurilor, acest mod de comunicare, lucru era utilizat de mai multe persoane din societatea pârâtă, fiind relevant pentru a determina daca angajații au prestat sau nu activitate în cadrul pârâtei și până la ce moment din zi. Menţionează cu titlu exemplificativ câteva dintre situațiile identificate din perioada incidentă: În data de 08.02.2024- conform pontajului reclamanta a fost în fabrica pârâtei între orele 930 19:49. rezultând un număr de 2,25 ore suplimentare (fără a ține cont de programul normal de muncă de 8 ore și 30 de minute). Cu toate acestea, ultimul e-mail transmis către reclamantă a fost la ora 23:34 dar nu o viza în mod direct, fiind o informare despre procesul de producție, iar e-mailul anterior primit a fost la ora 16:23, în perioada normalei a programului de lucru (Anexa nr. 8). Totodată, după cum se poate observa și din conținutul e-mailurilor, subiectul nu privea o săracă adresată de superiorul său și nu viza o sarcină suplimentară/urgentă, reclamanta nefiind nevoită să întreprindă o acțiune la acel moment. Pe de altă parte, reclamanta a trimis ultimul e-mail la ora 19:38însă după cum se poate observa, el nu vizează un răspuns la o sarcină trasată de pârâtă prin superiorul său direct, ci este un răspuns la un e-mail primit cu o zi înainte. În data de 12.03.2024 – conform pontajului reclamanta a fost în fabrica pârâtei între orele 9:30- 20:15, rezultând un număr de 2,75 ore suplimentare (fără a ține cont de programul normai de muncă de 8 ore și 30 de minute). Cu toate acestea ultimul e-mail transmis a fost la ora 18:19, fiind un e-mail pe care si l-a adresat ei. Anterior acestui e-mail, cu mult înainte de ora la care susține că s-a depontat, respectiv la ora 16:56 reclamanta a transmis ultimul e-mail aparent relevant. Corelativ, ultimul e-mail primit în acea zi a fost la ora 16.56 viza mai multe persoane iar emitentul nu era superiorul direct. După cum se poate observa și din conținutul e-mailului, topicul nu era unul care să reclame urgentă (Anexa nr. 9). În data de 12.10.2022- conform pontajului reclamanta a fost în fabrica paratei între orele 9:06- 19:15, rezultând un număr de 2 ore suplimentare (fără a ține cont de programul normal de muncă de 8 ore și 30 de minute). Cu toate acestea, ultimul e-mail transmis de reclamantă a fost la ora 17:50, cu mult înainte de ora la care susține că s-a depontat. Ultimul e-mail primit de aceasta a fost la ora 19:33 din partea superiorului său direct, însă reclamanta nu a răspuns în acea zi, corespondența nepurtând o sarcină urgentă care să necesite rămânerea peste programul normal de lucru (Anexa nr. 10). În data de 24.10.2023- conform pontajului reclamanta a fost în fabrica pârâtei între orele 9:45- 19:45, rezultând un număr de 2 ore suplimentare (fără a ține cont de programul normal de muncă de 8 orc și 30 de minute). Cu toate acestea, ultimul e-mai transmis ce reclamantă a fost la ora 16:59 (Anexa nr. 11). În data de 18.07.2023- conform pontajului reclamanta a fost în fabrica pârâtei între orele 9J.5 19121 rezultând un număr de 2,5 ore suplimentare (fără a ține cont de programul normal ce munca de 8 ore și 30 de minute). Cu toate acestea, ultimul e-mail relevant trimis de reclamantă a fost la ora 14:20. Totodată, ultimul e-mail primit de reclamantă a fost la ora 17:01, nu era de la superiorul direct și nu viza o sarcină urgentă, acesta fiind trimis mai departe abia în data de 01.08.2023 (Anexa nr. 12). În data de 20.06.2023 conform pontajului reclamantul a fost în fabrica pârâtei între orele 9:06 19:00, rezultând un număr de 1,75 ore suplimentare (fără a ține cont de programul normal de muncă de 8 ore și 30 de minute). Cu toate acestea, ultimul e-mail transmis de reclamantă a fost la ora 19:11 si după cum rezultă din conținutul său, putea fi transmis și a doua zi. Penultimul e-mail transmis de reclamantă ne arată că aceasta a refuzat să mai îndeplinească o sarcină, alegând în schimb să transmită un alt e-mail care putea fi cu ușurință amânat. Ultimul e-mail primit în acea zi în schimb a fost la ora 16:28 în timpul normal de lucru (Anexa nr. 13). În data de 24.09.2022 conform portalului reclamanta a fost în fabrica pârâtei intre orele 7:33- 21:22, rezultând un număr de 13,75 ore suplimentare (fără a ține cont ac- programul noi miel de muncă de 8 ore și 30 de minute și mai ales, acea zi conform pontajului era una liberă Cu toate acestea, în acea zi reclamanta a primit două e-mailuri din care unul face referire la o ofertă a unei firme de tip caterinci iar celălalt nu provenea de la superior si nu indica o sarcină urgentă. (Anexa nr. 14). În data de 30.01.2024- conform pontajului reclamanta a fost în fabrica pârâtei între orele 9:30- 19:08, rezultând un număr de 1,5 ore suplimentare (fără a ține cont de programul normal de muncă de 8 ore și 30 de minute). Cu toate acestea, ultimul e-mail primit de reclamanta a fost la ora 18:37 si reprezenta o simplă adăugare şi a ei între corespondentă, fără a exista vreo sarcină de îndeplinit. Penultimul e-mail primit in schimb este la ora 16:10. Ultimul e-mail relevant transmis de către reclamantă este la ora 15:42 (Anexa nr. 15). Din exemplele de mai sus rezultă că orele petrecute de reclamantă peste programul normal de lucru conform pontajului nu sunt concretizate/reflectate în prestarea unor activități specifice muncii sale sau în efectuarea unor activități necesare la acel moment societății. Din cele prezentate și la punctul anterior din prezenta întâmpinare rezultă cu certitudine că activitatea reclamantei se materializa în mare parte în aceste e-mailuri transmise. Cu atât mai puțin se poate susține că orele petrecute de reclamantă peste program sunt consecinţa atribuirii de către angajator prin superiorul său direct a unor sarcini suplimentare de mu iul titre să necesite rămânerea sa peste programul de lucru. Tot din aceste exemple, așa cum rezultă șt din tisele de pontaj la care au făcut referire reclamanta începea programul de lucru în general după ora 9. Subliniază și pasivitatea vădită manifestată de reclamantă pe întreaga perioadă pentru care solicită plata orelor suplimentare pretins efectuate (în cuprinsul petitului principal este menționată perioada noiembrie 2022- iunie 2024), perioadă în care reclamantul nu a înștiințat în nici un fel societatea pârâtă despre existenta unor ore suplimentare și nu a solicitat compensarea acestora cu zile libere. În acest context, reclamanta prezintă simple susțineri cu privire la efectuarea unor sarcini de serviciu în afara programului normal de lucru, fără ca prezența sa în afara programului să fie justificată de necesitatea de a executa sarcini de serviciu urgente, trasate de angajator fără ca această prezență să se reflecte în vreun fel în activitate în folosul societății. Prezenţa în fabrica pârâtei până la o anumită oră nu conduce automat la concluzia prestării unei munci suplimentare. În practica judiciară s-a reţinut inclusiv că existenta unei zile mai încărcate nu semnifică că a existat o nevoie de a presta muncă suplimentară pentru societate, trebuind a fi analizat modul în care angajatul şi-a gestionat sarcinile de lucru până la acel moment (Anexa nr. 16) . Or, raportat a exemplele prezentate, pot fi identificate situații în care reclamanta întrucât începea programul de lucru după ora 9 ajungea la finalul zilei să nu își termine sarcinile normale de lucru (exemplul de la anexa nr. 13). #### evident că reclamantei nu i-au fost stabilite sarcini excesive prin fișa postului care să impună rămânerea peste programul normal de lucru. Există foarte multe zile în care aceasta își termina activitatea în limita programului normal de muncă sau chiar mai repede, iar după cum se poate observa prezența sa în fabrica pârâtei peste programul normal de muncă de 8 ore și 30 de minute erau caracterizate de o prezență scurtă (30min-1 oră în medie). Pentru aceste motive, apreciază că se impune respingerea ca nefondată a cererii de chemare în judecată, întrucât, pentru orele pentru care reclamanta solicită plata unor drepturi salariate nu au fost executate sarcini de lucru și cu atât mai puțin sarcini de lucru urgente solicitate de superiorul său. Pentru aceste motive pe larg dezvoltate, apreciază că se impune respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind nefondată, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată. În drept, s-au invocat dispozițiile art. 205 Cod pr. Civ., art. 120-122 Codul Muncii, art. 315 Cod pr. Civ. În probațiune, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei, expertiza contabilă prin care să fie stabilit în mod corect, având în vedere programul de lucru al reclamantei – de 8 ore si 30 minute/zi și prin raportare la evidențele depuse în cauză, care este numărul total de ore din perioada de referință care nu poate fi inclus in acest program de lucru. Pârâta S.C. ######### S.R.L. a formulat concluzii scrise la data de 05.03.2026, prin care au dorit să întărească caracterul nefondat al cererii reclamantei, pentru următoarele motive prezentate mai jos. Reclamanta ##### ##### ##### ######## a solicitat prin cererea de chemare în judecată obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale ce i s-ar cuveni, constând în contravaloarea orelor suplimentare efectuate în perioada 30.11.2021-30.06.2024. În justificarea orelor suplimentare pretins efectuate a depus odată cu acțiunea introductivă un simplu tabel ce cuprinde o evidență a acestor pretinse ore suplimentare. Reclamanta nu a prezentat nici măcar o situație (contextul muncii, muncă efectuată, cine i-a dat aceste sarcini) în care i s-a solicitat efectuarea de ore suplimentare în cei aproape 3 ani de zile pentru care a solicitat contravaloarea lor. Cererea reclamantei se impune a fi respinsă pentru următoarele motive: 1. Nerespectarea normelor legale și a procedurii instituite la nivelul angajatorului, cu privire la modalitatea de efectuare și plata orelor suplimentare Munca suplimentară putea fi prestată dacă erau îndeplinite cumulativ următoarele condiții: > Existența unei solicitări a angajatorului de a fi prestată muncă suplimentară de către angajat; > Existența acordului salariatului pentru a presta muncă suplimentară; > Respectarea dispozițiilor Codului Muncii referitoare la durata legală a timpului de muncă și calculul acesteia. Dispozițiile din Contractul Colectiv de Muncă și Regulamentul de Ordine Interioară, în esență, au stabilit pentru reclamantă aceleași reguli mai sus expuse, personalul #### (din care și reclamanta făcea parte) putând efectua ore suplimentare doar cu aprobarea administratorului societății. Au prezentat, iar martorul ####### ###### a confirmat că, la nivelul societății a fost conturat un mecanism pentru a putea fi efectuate şi recunoscute orele suplimentare realizate de către angajați. Reclamanta ##### ##### deși avea la rândul ei obligația de a parcurge această procedură, teză desprinsă din normele legale și procedurile agreate la nivelul societății, nu a aplicat-o vreodată, în cei aproape 3 ani de zile pentru care solicită plata orelor suplimentare. Acest lucru este confirmat de martorul audiat la propunerea sa, domnul ####### care a arătat întrebat fiind dacă cunoaște ca personalul de conducere să fi făcut asemenea cereri (în acord cu procedura descrisă mai sus), a confirmat arătând că Da, făceau cerere și pentru plata orelor și pentru efectuarea orelor suplimentare și în cazul reclamantei se aproba de directorul general. Am văzut la el în birou astfel de cereri. Martorul a confirmat astfel că reclamanta nu a respectat mecanismul prevăzut la nivelul societății pentru efectuarea orelor suplimentare, în nicio situație. Prin nerespectarea acestei obligaţii reclamanta nu poate face dovada orelor suplimentare pretinse. Un sistem de pontaj sau o evidență, precum cea avansată de reclamantă, nu poate suplini lipsa respectării procedurii mai sus descrise, aceasta având rolul, așa cum am arătat, de a cuprinde atât solicitarea angajatorului cât și acordul salariatului, dar și situația concretă a orelor efectuate suplimentar, cu un acord prealabil al angajatorului. 2. ##### unei solicitări din partea superiorului pentru a presta muncă în afara programului normal de lucru. ##### unei solicitări din partea administratorului societății adresate angajatei ##### ##### rezultă, în principal, din nerespectarea procedurii descrise mai sus. Reclamanta nu face dovada unor asemenea solicitări nici implicite și cu atât mai puţin a unora exprese în fapt nefiind găsită nicio situaţie care să fi impus rămânerea pește programul normal de lucru ca urmare a unor solicitări ale superiorului său direct. Simpla prezență a unui angajat în cadrul societății în afara orelor de program nu reprezintă și nu dovedește prestarea unei munci suplimentare. Din ansamblul corespondenței purtate de reclamantă cu superiorul său direct rezultă că sarcinile de lucru nu erau atribuite/trasate astfel încât să impună/necesite rămânerea peste programul normal de lucru. 3. ##### prestării efective de către reclamantă a unei munci în afara programului normal de lucru. ######## orelor suplimentare de care reclamanta se folosește în susținerea pretențiilor sale nu semnifică prestarea efectivă a unei munci care să-i confere și dreptul la plata orelor suplimentare. Martorul ####### a arătat că erau chemați angajații la lucru (fără a preciza dacă personalul #### sau nu) inclusiv sâmbătă și duminica, însă această afirmație nu se coroborează nici măcar cu fișele de pontaj depuse de reclamantă, afirmația martorului, prezentată ca și cum ar fi fost o regulă în societate, nefiind transpusă în situația reclamantei. Nu vor insista asupra corespondenței purtate de reclamantă cu colegii săi, superiorul direct și colaboratorii externi, însă pentru o perioadă incertă, de aproximativ 3 ani de zile, în cazuri concrete în care reclamanta pretinde că a prestat ore suplimentare într-un număr important pentru anumite zile, am arătat că activitatea sa în realitate lipsea, și cu certitudine nu exista o solicitare de la superiorul direct. În analiza activității reclamantei din aceste zile nu au fost identificate corespondențe pe e-mail transmise altor persoane și care în realitate să conducă la concluzia că au fost îndeplinite în concret sarcini de serviciu pentru pârâtă până la acele ore la care susține că s-a depontat. Subliniază și pasivitatea vădita manifestată de reclamantă pe întreaga perioadă pentru care solicită plata orelor suplimentare pretins efectuate, perioadă în care reclamanta nu a înștiințat în vreun fel societatea pârâtă despre existenţa unor ore suplimentare și nu a solicitat compensarea acestora cu zile libere. În acest context, reclamanta prezintă simple susțineri cu privire la efectuarea unor sarcini de serviciu în afara programului normal de lucru, fără ca prezența sa în afara programului să fie justificată de necesitatea de a executa sarcini de serviciu urgente, trasate de angajator, și fără ca această prezență să se reflecte în vreun fel în activitate în folosul societății. Pentru aceste motive, apreciază că se impune respingerea ca nefondată a cererii de chemare în judecată, întrucât, pentru orele pentru care reclamanta solicită plata unor drepturi salariale nu au fost executate sarcini de lucru și cu atât mai puțin sarcini de lucru urgente solicitate de angajatorul său. Depun și extrasul de cont pentru a dovedi plata onorariului de avocat de către pârâtă.
Din actele şi lucrările dosarului precum şi din probele administrate în cauză, respectiv înscrisuri, interogatoriul reclamantei, proba testimonială şi expertiza tehnică, instanţa reţine următoarele:
Reclamanta ##### ##### ##### ######## a fost angajată al SC ######### SRL pe perioadă nedeterminată în funcţia de programator producţie, începând cu data de 27.06.2019 şi până la data de 15.07.2024, în baza contractului individual de muncă înregistrat în REGES sub numărul 2#####06.####9. Conform prevederilor art. 10 din Codul muncii „contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumite salariu”. De asemenea, art. 8 din legea nr. ####### # Codul muncii prevede „(1) Relațiile de muncă se bazează pe principiul consensualității și al bunei-credințe. (2) Pentru buna desfășurare a relațiilor de muncă, participanții la raporturile de muncă se vor informa și se vor consulta reciproc, în condițiile legii și ale contractelor colective de muncă.” Prin urmare, prin necontestarea contractului individual de muncă, părţile au consimţit asupra condiţiilor de muncă stabilite prin acestea, precum şi asupra drepturilor salariale aferente. În plus, art. 272 Codul muncii stabileşte sarcina probei în litigiile de muncă pentru angajator. În prezenta cauză a fost efectuat şi depus un raport de expertiză contabilă (filele 235-243), care a avut ca obiective: stabilirea de către expert a numărului de ore din perioada de referinţă care nu poate fi inclus în programul normal de lucru. Pârâta a avut obiecţiuni faţă de datele cuprinse în această lucrare ştiinţifică, în sensul în care raportul de expertiză să fie efectuat strict pentru perioada 30.11.2021-30.06.2024, iar expertul a răspuns acestor obiecţiuni prin „completarea la raportul de expertiză contabilă judiciară” depus la filele 68-73. #### de capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata către reclamantă a drepturilor salariale cuvenite pentru orele suplimentare efectuate, raportat la cele expuse în continuare şi la concluziile expertului tehnic, instanţa îl găseşte întemeiat şi îl va admite pentru următoarele motive: Relevante în această privinţă sunt şi dispoziţiile art. 111-114, 116 din Codul Muncii: „Art. 111 – Timpul de muncă reprezintă orice perioadă în care salariatul prestează munca, se află la dispoziţia angajatorului şi îndeplineşte sarcinile şi atribuţiile sale, conform prevederilor contractului individual de muncă, contractului colectiv de muncă aplicabil şi/sau ale legislaţiei în vigoare. Art. 112 – (1) Pentru salariaţii angajaţi cu normă întreagă durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi şi de 40 de ore pe săptămână. (2) În cazul tinerilor în vârstă de până la 18 ani durata timpului de muncă este de 6 ore pe zi şi de 30 de ore pe săptămână. Art. 113 – (1) Repartizarea timpului de muncă în cadrul săptămânii este, de regulă, uniformă, de 8 ore pe zi timp de 5 zile, cu două zile de repaus. (2) În funcţie de specificul unităţii sau al muncii prestate, se poate opta şi pentru o repartizare inegală a timpului de muncă, cu respectarea duratei normale a timpului de muncă de 40 de ore pe săptămână. Art. 114 – (1) Durata maximă legală a timpului de muncă nu poate depăşi 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare. (2) Prin excepţie, durata timpului de muncă, ce include şi orele suplimentare, poate fi prelungită peste 48 de ore pe săptămână, cu condiţia ca media orelor de muncă, calculată pe o perioadă de referinţă de 4 luni calendaristice, să nu depăşească 48 de ore pe săptămână.(3) Pentru anumite activităţi sau profesii stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil, se pot negocia, prin contractul colectiv de muncă respectiv, perioade de referinţă mai mari de 4 luni, dar care să nu depăşească 6 luni. (4) Sub rezerva respectării reglementărilor privind protecţia sănătăţii şi securităţii în muncă a salariaţilor, din motive obiective, tehnice sau privind organizarea muncii, contractele colective de muncă pot prevedea derogări de la durata perioadei de referinţă stabilite la alin. (3), dar pentru perioade de referinţă care în niciun caz să nu depăşească 12 luni. (5) La stabilirea perioadelor de referinţă prevăzute la alin. (2) – (4) nu se iau în calcul durata concediului de odihnă anual şi situaţiile de suspendare a contractului individual de muncă. (6) Prevederile alin. (1) – (4) nu se aplică tinerilor care nu au împlinit vârsta de 18 ani. … Art. 116 – (1) Modul concret de stabilire a programului de lucru inegal în cadrul săptămânii de lucru de 40 de ore, precum şi în cadrul săptămânii de lucru comprimate va fi negociat prin contractul colectiv de muncă la nivelul angajatorului sau, în absenţa acestuia, va fi prevăzut în regulamentul intern.”. Referitor la efectuarea orelor suplimentare, conform dispoziţiilor art. 120 şi următoarele din Legea nr. 53/2003-Codul Muncii, orele suplimentare efectuate de către lucrători peste programul de lucru sau în zilele de sărbătoare legală se compensează cu timp liber corespunzător, compensarea în bani fiind permisă doar în situaţia în care nu au fost acordate ore libere plătite. Conform dispoziţiilor art. 123 (1) Codul muncii, „în cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut de art. 122 alin. (1) în luna următoare, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia. (2) Sporul pentru munca suplimentară, acordat în condiţiile prevăzute la alin. (1), se stabileşte prin negociere, în cadrul contractului colectiv de muncă sau, după caz, al contractului individual de muncă, şi nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază. Conform art. 171 Codul muncii „Dreptul de acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate”. Potrivit dispoziţiilor art. 253 alin. 1 din Codul muncii, „angajatorul este obligat, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, sa 11 despăgubească pe salariat în situaţia în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătura cu serviciu”. În consecinţă, răspunderea patrimonială reglementată de Codul muncii constituie, ca natură juridică, o varietate a răspunderii civile contractuale, având anumite particularităţi determinate de specificul raporturilor de muncă. Conform art. 278 alin. 1 din Codul Muncii: „Dispoziţiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziţii cuprinse în legislaţia muncii si, în măsura în care sunt incompatibile cu specificul raporturilor de munca prevăzute de prezentul cod, cu dispoziţiile legislaţiei civile”. Potrivit dispoziţiilor art. 18 din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivelul SC ######### SRL „Pentru personalul #### munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 60 de zile calendaristice, după efectuarea acesteia. În cazul în care nu se pot acorda zilele libere plătite sau în urma solicitării exprimate anterior efectuării orelor suplimentare, angajatul optează pentru plata orelor suplimentar, munca suplimentară va fi remunerată cu un spor de 100%. Munca prestată în zilele de sărbători legale si religioase se consideră muncă suplimentară şi, în cazul în care nu a fost compensată cu ore libere plătite, se plătește cu un spor de 100% din salariul de bază. Salariații pot fi chemați să presteze ore suplimentare numai cu consimțământul lor. După manifestarea consimțământului şi efectuarea programărilor, salariații sunt obligați să presteze orele suplimentare la care şi-au dat acordul. Salariații nu pot presta muncă suplimentară fără acordul angajatorului. În situațiile de mai jos, salariații au obligația de a presta munca suplimentară cerută de conducerea societății: – în caz de forța majoră; – pentru lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturare consecințelor unui accident; – prin decizia conducerii.” După cum se observă din cuprinsul acestor dispoziţii, ele sunt menite să organizeze prestarea muncii suplimentare şi se completează cu dispoziţiile legale şi convenţionale menite (în principal) să protejeze angajatul de efectuarea muncii suplimentare la dispoziţia discreţionară a angajatorului. Odată efectuată munca suplimentară, însă, este inacceptabil ca angajatorul să se prevaleze de nerespectarea acestor proceduri, deoarece efectuarea muncii suplimentare nu reprezintă un drept al angajatului, pentru care acesta trebuie să respecte anumite condiţii legale sau regulamentare. Astfel, se remarcă şi faptul că art. 40 alin. 1 şi 2 din Codul Muncii reglementează drepturile şi obligaţiile angajatorului. Printre drepturile prevăzute de alin.1, instanţa remarcă pe cele de la literele a şi d, respectiv „să stabilească organizarea şi funcţionarea unităţii” (lit. a) şi „să exercite controlul asupra modului de îndeplinire a sarcinilor de serviciu” (lit. d), care constituie totodată şi reale obligaţii. Prin urmare, angajatorul este cel care are responsabilitatea organizării muncii şi el este cel care trebuie să controleze modul cum toţi angajaţii săi îşi respectă îndatoririle, inclusiv pe cele relative la munca suplimentară, el neputându-se prevala ulterior de faptul că, de exemplu, şefii de district, sector etc. nu au respectat ierarhia în instituţie şi obligaţiile care le revin. Procedând astfel, pârâta se prevalează practic de propria culpă, deoarece ei îi revenea obligaţia să se asigure că angajaţii săi procedează conform dispoziţiilor interne aplicabile şi că munca suplimentară nu se prestează decât în condiţiile prevăzute de lege şi contractul colectiv aplicabil. Nu poate fi primită apărarea conform căreia reclamanta nu a făcut dovada existenței unor solicitări din partea angajatorului de a presta muncă suplimentară, în afara orelor de program. La dosarul cauzei au fost depuse documente reprezentând evidenţierea orelor de începere şi de sfârşit ale programului de lucru, pontaje din sistemul SAP pentru perioada noiembrie 2021-iunie 2024, pontajul (foaia colectivă de prezenţă) pentru salariata ##### ##### ##### ########, documente care au fost avute în vedere şi de către expert la întocmirea raportului de expertiză din prezenta cauză. Instanţa consideră că angajatorului îi revenea obligaţia de a organiza programul de lucru în asemenea fel încât să asigure respectarea dispoziţiilor privind munca suplimentară, iar nu angajaţii erau cei care ar fi trebuit să formuleze cereri în acest sens, chiar dacă aceasta era procedura reglementată intern, deoarece aceasta nu putea constitui o derogare de la drepturile reglementate de actele normative sau convenţionale ierarhic superioare. În prezenta cauză a fost audiat martorul ####### ###### ####, din declaraţia căruia rezultă că se depăşea constant programul de lucru în cadrul societăţii, salariaţii trebuind să lucreze peste programul de lucru de 8 ore. Se întocmeau cereri pentru efectuarea şi plata orelor suplimentare. Instanţa reţine faptul că reclamanta a făcut dovada că a efectuat un număr de 182,5 de ore suplimentare în perioada 30.11.2022-30.06.2024. Astfel, raportat la faptul că există depusă la dosar o lucrare ştiinţifică, (filele 39-55 Vol. II) care relevă faptul că reclamanta a efectuat un număr de 182,5 ore suplimentare care nu au fost compensate cu sporul prevăzut de dispoziţiile raportat la faptul că nu s-au depus la dosar documente din care să rezulte faptul că drepturile salariale au fost achitate cu sporul prevăzut de disp. art. 123 alin. 1 codul muncii coroborat cu prevederile art. 18 din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivelul SC ######### SRL, cererea aşa cum a fost precizată la termenul din şedinţa publică din data de 19 februarie 2026 se găseşte a fi întemeiată şi, astfel, instanţa va admite acest capăt de cerere şi va obliga pârâta să achite reclamantei drepturi băneşti cuvenite şi neacordate, reprezentând contravaloarea unui număr de 182,5 ore suplimentare efectuate în perioada 30.11.2022-30.06.2024. ##### în vedere modul de soluţionare a acţiunii civile şi dispozițiile art. 451 coroborat cu art. 453 Cod procedură civilă, pârâta va fi obligată la plata către reclamantă a sumei de 3.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat justificat cu chitanţa depusă la fila 2 Vol. I şi fila 78 Vol. II dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Admite acţiunea civilă formulată şi precizată de către reclamanta ##### şi, în consecinţă: Obligă pârâta S.C. ###### ## S.R.L. să plătească reclamantei ##### ##### ##### ######## drepturi băneşti cuvenite şi neacordate, reprezentând contravaloarea unui număr de 182,5 ore suplimentare efectuate în perioada 30.11.2022-30.06.2024. Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 3.500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare. Apelul se depune la Tribunalul #####. Pronunţată astăzi, #####, cu votul consultativ al asistenţilor judiciari şi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Sursa speței: www.rejust.ro