Cererea în anulare – limitele procedurale ale ordonanței de plată – Jurisprudență

•
•
•,

Apărările de fond ca motiv de anulare în practica instanțelor

În formularea unei cereri în anulare, este esențială concentrarea argumentației pe aspecte strict procedurale. Demonstrarea faptului că apărările de fond invocate în fața primei instanțe necesitau administrarea de probe compelxe, iar instanța a ignorat această cerință legală prevăzută de art. 1.021 alin. (2) din Codul de procedură civilă, reprezintă unul dintre cele mai solide motive pentru admiterea cererii și anularea ordonanței de plată.

Judecătoria Râmnicu Vâlcea – Extras hotărâre:

Pe rol soluţionarea  cauzei Litigii cu profesioniştii privind debitoarea S.C. ###### S.R.L, cu sediul în Rm. ######, B-dul ####, #####, ####, ####, #####, judeţul ######, în contradictoriu cu creditoarea S.C. ######## ########## ####### S.A., cu sediul în #######, #### ######## ####,  ####### ####, având ca obiect Cerere în anulare.

Deliberând, instața constată următoarele:

La data de 08.01.2018, s-a înregistrat pe rolul instanţei sub nr.##/#### cererea în anulare formulată de debitoarea S.C. ########, cu sediul în Rm. ######, B-dul ######, #####, ####, ####, #####, judeţul ######, în contradictoriu cu creditoarea S.C. ######## ########## ####### S.A., cu sediul în #######, #### ######## ####, ####### ####, prin care s-a solicitat anularea sentinţei civile nr. #### din data de ######, pronunţată de Judecătoria Rm. ###### în dosarul nr. ####/#######.
În motivarea cererii, debitoarea arată că instanţa de fond a ignorat, total, cerinţele legale reglementate prin dispoziţiile art.1014 si urm din Codul de procedura civila, încălcând, flagrant textele de lege imperative referitoare la emiterea ordonanţei de plată.
În anul 2016, acelaşi creditor, SC ######## ########## ####### SA, a formulat o cerere de ordonanţa de plata împotriva societăţii debitoare la Judecătoria ####### – dosar nr.#####/215/2016. Cererea respectiva a avut, exact, acelaşi obiect cu cea din prezenta cauza, cele doua cereri de ordonanţa de plata formulate de către partea adversa împotriva societăţii, fiind, absolut, identice.
La data de 10 februarie 2 017 , Judecătoria Rm.###### (in favoarea căreia s-a declinat competenta de către Judecătoria #######) , prin hotărârea nr. 8##### pronunţata in dosarul nr.#####/215/2016 – definitiva prin neatacare – a dispus respingerea acelei prime cereri de ordonanţa de plata formulata de către creditoarea ## ######### Energetice #######” SA. «ca inadmisibilă”.
Apoi, la mai puţin de 3 luni de la pronunţarea soluţiei amintite, mai precis, la data de 3 mai 2017 , aceeaşi creditoare a formulat aceasta, a 2-a cerere de ordonanţa de plata, – absolut identica cu prima -, partea adversa procedând, pur si simplu, la copierea, ad literam,a celei dintâi.
Dar, intr-o asemenea situaţie – in care s-a respins, ca inadmisibila, o astfel de cerere – creditorul mai are la îndemâna doar o unica posibilitate legala de recuperare a creanţei sale, constând in intentarea unei acţiuni potrivit dreptului comun, in conformitate cu dispoziţiile art. 1021 alin.3 din Codul de procedura civila. fiind, deci. exclusa varianta formulării unei noi cereri de ordonanţa de plată.
Rezulta, in mod evident, ca si cea 2-a cerere de ordonanţa de plata, este, categoric, inadmisibila, iar, prin soluţia atacata, de admitere a acestei cereri, judecătorul fondului a încălcat flagrant, dispoziţiile imperative ale art. 1021 alin. 3 din Codul de procedura civila.
De altfel, hotărârea atacata nu este numai, vădit, contrara unui text de lege imperativ, dar chiar frizează ridicolul, fiind ilogic, deci, de neconceput, ca aceeaşi acţiune,respinsa ca inadmisi -bila la data de 10 februarie 2017. de către Judecătoria Rm.######. sa devină, apoi, pentru aceeaşi judecătorie, după numai câteva luni, o acţiune perfect admisibila, care se si admite … Insasi natura hotărârii atacate – sentinţa – contravine dispoziţiilor legale care reglementează aceasta materie, judecătorul fondului având doar doua posibilităţi legale : fíe sa pronunţe o încheiere, conform art. 1021 alin.l din Codul de procedura civila, atunci când respinge cererea, fie sa emita o ordonanța de plata, potrivit art. 1022 alin.l din acelaşi cod, in cazul admiterii cererii creditorului.
De asemenea, mai arată debitoarea că, cererea de ordonanţa de plata formulata de creditorul SC ######## ########## ####### SA nu îndeplineşte condiţiile impuse sine qua non de dispoziţiile art. 1014 alin.l din Codul de procedura civila : creanţa sa fie certa, lichida, exigibila si constatata printr-un inserís însușit de parti.
Dimpotrivă, in speţa, societatea debitoare a contestat creanţa invocata de catre susnumitul creditor, având in vedere următoarele argumente :
Astfel cum rezulta, indubitabil, din înscrisurile anexate la concluziile scrise formulate de debitoare in faza de fond, creditorul SC ######## ########## ####### SA îi datorează, inca din perioada #########, suma totala de 18.525,87 lei, cu care figurează, ca debit restant in evidentele contabile, pentru serviciile de specialitate pe care i le-a prestat.
Drept pentru care, in mod repetat, i-a propus sa procedeze la compensarea datoriilor reciproce, eventualitate in care, el creditorul SC ######## ########## ####### SA ar mai fi ramas dator sa îi plătească o diferenţa in suma de 2.506,14 lei.
Cum oferta menţionata nu a fost acceptata, iar creditorul SC ######## ########## ####### SA a intrat, ulterior, in faliment (dosar nr. ######## #### aflat in prezent pe rolul Tribunalului ####), societatea debitoare s-a inscris la masa credala, figurând, astfel, cu creanţa de 18.525,87 lei pe lista creditorilor in dosarul respectiv, dar, fara nici cea mai mica sansa de a mai recupera ceva din datorie.

Fiind, astfel, dovedita existenta datoriilor reciproce, in speţa, operează, de plin drept, compensaţia, deci, stingerea acestora, in conformitate cu dispoziţiile art. 1.617 alin.l din Codul civil. Oricum, in contextul menţionat, creanţa invocata nu poate fi considerata certa, condiţie – sine qua non – impusa de art.1014 alini din Codul de procedura civila, situaţie ce determina soluţia de respingerea a cererii de ordonanţa de plata intentata de către creditorul SC ######## ########## ####### SA.
Cum, in cauza, este dovedita împrejurarea ca partea adversa datorează contravaloarea serviciilor de specialitate pe care i le-a prestat, iar pentru evaluarea acestora este necesara administrarea si a altor probe, admisibile in procedura de drept comun (inclusiv o expertiza tehnica), unica soluţie legala este cea de respingere a cererii de ordonanţa de plata, in conformitate cu dispoziţiile art.1021 din Codul de procedura civila.
Mai arată creditoarea că, prin hotărârea atacata s-au încălcat dispoziţiile imperative ale art. 1015 alin.l si art. 1016 din Codul de procedura civila, deoarece:
Pe de-o parte, in conformitate cu prevederile art. 1015 alin.l din Codul de procedura civila : „Creditorul ii va comunica debitorului, prin intermediul executorului judecătoresc sau prin scrisoare recomandata, cu conţinut declarat si confirmare de primire, o somaţie, prin care ii va pune in vedere sa plătească suma datorata in termen de 15 zile de la primirea acesteia ‘ iar, potrivit dispoziţiilor art. 1015 din acelaşi cod, numai „#### debitorul nu plăteşte, creditorul poate introduce cererea privind ordonanţa de plată.
Or, asa cum s-a demonstrat mai sus, debitul cu care societatea petentă figurează in evidentele pârtii adverse nu este real, stingându-se ca efect al compensării legale a datoriilor reciproce, conform dispoziţiilor art. 1617 alin.l din Codul civil. Pe de alta parte, in conformitate cu dispoziţiile art.1016 alin.2 din Codul de procedura civila :” Dovada comunicării somaţiei prevăzute la art.1014 alin. 1 se va ataşa cererii sub sancţiunea respingerii acesteia ca inadmisibilă.
Creditoarea SC ######## ########## ####### S.A., a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii în anulare ca nefondată şi menţinerea Sentinţei civile nr. ####/03.11.2017 ca temeinică şi legală. De asemenea, s-a solicitat obligarea debitoarei în temeiul art. 453 C.pr.civ la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul litigiu.

Obligarea debitoarei la plata sumei de 9440,28 lei reprezentând contravaloare închiriere imobil, în baza Contractului de închiriere nr. 05 din 09.01.2013, cât şi penalităţi contractuale aferente, în procent de 0,1% pe zi de întârziere, calculate de la data scadenţei până la data plăţii efective a debitului; suma de 4199,99 lei reprezentând contravaloare prestaţii, cât dobândă legală penalizatoare aferentă, calculată de la data scadenţei – 13.12.2014 până la data de 26.04.2017; suma de 4885,60 lei reprezentând contravaloare produse, cât şi dobândă legală penalizatoare aferentă, calculată la data scadenţei – 23.02.2015 până la data de 26.04.2017, fiind în concordanţă cu înscrisurile depuse la dosar şi obligaţia clară la plată a debitoarei care cu rea credinţă nu înţelege să îşi achite creanţele faţă de creditoare.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 100 lei, astfel cum rezultă din chitanţa nr.######### din data de 26.01.2018 (fila 21 dosar).
A fost ataşat spre consultare dosarul nr.####/#####al Judecătoriei Rm.######.

Analizând întreg probatoriul administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr.#### din data de 03.11.2017, pronunţată de Judecătoria Rm. ###### în dosarul nr. ####/288/2017, s-a dispus admiterea, în parte, a cererii formulată de creditoarea ######## ########## ####### SA, în contradictoriu cu debitoarea SC ########## SRL şi obligarea debitoarei să plătească creditoarei, în termen de 29 zile, următoarele sume: suma de 9440,28 lei reprezentând contravaloare închiriere imobil, în baza Contractului de închiriere nr. ######3, cât şi penalităţi contractuale aferente, în procent de 0,1% pe zi de întârziere, calculate de la data scadenţei până la data plăţii efective a debitului; suma de 4199,99 lei reprezentând contravaloare prestaţii, cât dobândă legală penalizatoare aferentă, calculată de la data scadenţei – 13.12.2014 până la data de 26.04.2017; suma de 4885,60 lei reprezentând contravaloare produse, cât şi dobândă legală penalizatoare aferentă, calculată la data scadenţei – 23.02.2015 până la data de 26.04.2017.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţa a reţinut că la data de 09.01.2013 s-a încheiat contractul de închiriere nr. 5 între SC ######## ########## ####### SA, în calitate de locator şi SC ########## SRL în calitate de locatar, având ca obiect închirierea imobilului în suprafaţă utilă de 17,35 mp situat în oraşul ######, #### ####### #### ### #, #### ######.
Prin art. 5.1. din contract s-a stipulat termenul de închiriere pentru un an, cu începere de la data de 03.01.2013, cu posibilitatea prelungirii prin acte adiţionale, în condiţiile legii, cu acordul părţilor.
Prin art. 6.1. din contract s-a stabilit preţul astfel ###### lunară pentru folosinţa spaţiului închiriat este de 7 EURO/lună la care se adaugă TVA-ul legal, calculat în lei la cursul BNR din ziua în care se emite factura.
În derularea contractului de închiriere, însuşit de debitoare prin semnătură s-au emis de creditoare facturile evidenţiate în somaţia înregistrată sub nr. 1784 din 22.03.2017 – f. 27, în valoare totală de 9440, 28 lei ( sumă stabilită prin scăderea din debitul total înscris de 18.525,87 lei a facturilor nr. ##### şi nr. #######5 – emise pentru servicii ce nu au legătură cu cele stabilite prin contractul de închiriere ) depuse în copie la filele 38 – 50.
Instanţa a reţinut că reţine că suma solicitată cu titlu de chirie, în baza contractului de închiriere nr. 5 din 09.01.2013, este certă, lichidă şi exigibilă în sensul art. 1014 şi art. 663 c.pr.civ. întrucât: existenţa neîndoielnică a creanţei rezultă din contractul de închiriere însuşit de părţi prin semnătură, din facturile emise în derularea acestuia şi din extrasul de cont din 14.12.2016 confirmat de debitoare pentru suma de 18.525,87 lei – f. 35, 36, în care este cuprins şi debitul de 9440,28 lei, conform situaţiei din extrasul de cont, aferent facturilor evidenţiate, cu excepţia ultimelor două – ce corespund altor prestaţii executate de creditoare în beneficiul debitoarei.

Cu privire la suma de 4199,99 lei, instanţa a reţinut că sunt îndeplinite cerinţele enunţate de art. 1014 şi art. 663 c.pr.civ. întrucât existenţa neîndoielnică a creanţei rezultă din factura nr. 05720 din 12.11.2014 în care se menţionează că valoare reprezintă reparaţie trafo 160 kva; emiterea facturii are la bază solicitarea formulată de debitoare, înregistrată sub nr. 162 din 11.11.2014, adresată creditoarei, prin care a solicitat reparaţia transformatorului 160 kva; în plus, suma este înscrisă în extrasul de cont din 14.12.2015, făcând parte din debitul total de 18.525,87 lei recunoscut de debitoare.
Cererea în anulare a fost formulată cu respectarea termenului legal de 10 zile enunţat de art. 1024 c.pr.civ., sentinţa fiind comunicată debitoarei în data de 27.12.2017, iar cererea în anulare fiind înaintată la instanţă data de 05.01.2017, prin poştă, în conformitate cu disp. art. 183 c.pr.civ.
Analizând primul motiv invocat de debitoare, instanţa reţine că acesta este nefondat.
Astfel, prin sentinţa nr.### din data de 10.02.2017, pronunţată de Judecătoria Rm. ###### în dosarul nr.#####/215/2016, s-a dispus respingerea cererii formulată de creditoarea ######## ########## ####### SA, în contradictoriu cu debitoarea SC ########## SRL, ca inadmisibilă, reţinându-se în principal că deşi creditoarea a pretins că a procedat la comunicarea somaţiei prin scrisoare recomandată cu conţinut declarat, nu a depus înscrisuri în acest sens şi pe baza recipisei nu se poate stabili dacă obiectul comunicării din 29.02.2016 a fost reprezentat de somaţia înregistrată la creditoare sub nr. ######.
Astfel, condiţia cumulativă impusă de legiuitor, ca somaţia să fie expediată prin scrisoare recomandată cu conţinut declarat este cerută tocmai pentru a se verifica faptul că prealabil formulării cererii creditorul a comunicat debitorului pretenţiile sale.
Ulterior, creditoarea a îndeplinit această condiţie, în sensul că a emis către debitoare prin scrisoare recomandată o somaţie, în care îşi arăta pretenţiile sale.
În această situaţie, creditoarea a formulat o nouă cerere de ordonanţă de plată, care a fost admisă în parte prin sentinţa civilă nr.#### din data de 03.11.2017, pronunţată de Judecătoria Rm. ###### în dosarul nr. ####/#######.
Astfel, deşi prima cerere de ordonanţă de plată a fost respinsă ca inadmisibilă pentru neîndeplinirea condiţiei prev de art.1.015 Cod pr. civ., această hotărâre nu are putere de lucru judecat şi mai mult, nu este interzis creditoarei ca după ce îndeplineşte condiţia comunicării somaţiei către debitoare să formuleze o nouă cerere de emitere a ordonanţei de plată, ceea ce a şi făcut.

În ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv invocat de debitoarea, instanţa reţine următoarele:.
Societatea debitoare a contestat creanţa invocata de catre creditoare, astfel că din înscrisurile anexate la concluziile scrise formulate de debitoare in faza de fond, rezultă că, creditorul SC ######## ########## ####### SA îi datorează, inca din perioada #########, suma totala de 18.525,87 lei, cu care figurează, ca debit restant in evidentele contabile, pentru serviciile de specialitate pe care i le-a prestat.

Mai mult, din înscrisurile depuse de debitoare la dosarul cauzei (filele 33-34 dosar), instanţa reţine că debitoarea figura în evidenţele contabile ale creditoarei cu suma de 21.032,01 lei, iar aceasta din urmă a efectuat, la data de 06.12.2017, o plată către debitoare în sumă de 4.205,77 lei.
Potrivit art.16.17 al. 1 Cod civ.” Compensaţia operează de plin drept de îndată ce există două datorii certe, lichide şi exigibile, oricare ar fi izvorul lor, şi care au ca obiect o sumă de bani sau o anumită cantitate de bunuri fungibile de aceeaşi natură.”
Fiind, astfel, dovedita existenta datoriilor reciproce, in speţa, operează, de plin drept, compensaţia, deci, stingerea acestora, in conformitate cu dispoziţiile art. 1.617 alin.l din Codul civil.
Mai mult, instanţa reţine că, creditoarea prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, nu combate în nici un fel susţinerea debitoarei, în sensul că există datorii reciproce între acestea.
De asemenea, potrivit art.1021 Cod pr. civ.” #### debitorul contestă creanţa, instanţa verifică dacă contestaţia este întemeiată, în baza înscrisurilor aflate la dosar şi a explicaţiilor şi lămuririlor părţilor. În cazul în care apărarea debitorului este întemeiată, instanţa va respinge cererea creditorului prin încheiere.(2) #### apărările de fond formulate de debitor presupun administrarea altor probe decât cele prevăzute la alin. (1), iar acestea ar fi admisibile, potrivit legii, în procedura de drept comun, instanţa va respinge cererea creditorului privind ordonanţa de plată prin încheiere.(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), creditorul poate introduce cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun.”
În această situaţie, instanţa reţine că debitoarea a contestat debitul solicitat de către creditoare, încă din etapa soluţionării cererii de ordonanţă de plată şi mai mult, a făcut dovada că există datorii reciproce între cele două societăţi.
Aceste aspecte, pot fi însă verificate doar prin administrarea unor probe în procedura dreptului comun, motiv pentru care cererea de emitere a ordonanţei de plată trebuia respinsă.

##### în vedere cele reţinute mai sus, instanţa urmează a admite cererea în anulare, a anula sentința civilă nr. #### din data de #####, pronunţată de Judecătoria Rm. ###### în dosarul nr. ####/##### şi a respinge cererea formulată de creditoarea ######## ########## ####### SA, în contradictoriu cu debitoarea SC ########## SRL.

####### a lua act că debitoarea nu solicită cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:

În baza art.1.024 Cod pr. civ.
Admite cererea în anulare formulată de debitoarea S.C. ###### S.R.L, cu sediul în Rm. ######, B-dul #######, #####, ####, ####, #####, judeţul ######, în contradictoriu cu creditoarea S.C. ######## ########## ####### S.A., cu sediul în #######, #### ######## ####, ####### ####,
Anulează sentinţa civilă nr. #### din data de 03.11.2017, pronunţată de Judecătoria Rm. ###### în dosarul nr. ####/######7.
Respinge cererea formulată de creditoarea ######## ########## ####### SA, cu sediul în #######, #### ######## ####, #### ####, prin administrator special ##### #######, cu sediul în #######4, #### #########, şi prin administrator judiciar #####&AS########## cu sediul în Bucureşti,#######3, ####, ####, sector 1, în contradictoriu cu debitoarea SC ########## SRL, cu sediul în Rm. ######, B-#######, #####, ####, #####, jud. ###### .
Ia act că debitoarea nu solicită cheltuieli de judecată.
Definitivă.

Sursă speță: www.rejust.ro

Cererea în anulare – limitele procedurale ale ordonanței de plată – Jurisprudență.

Apărările de fond ca motiv de anulare în practica instanțelor.

Vezi și:

www.deaconu.legal

Leave a Reply

Ultimele Articole