Pe rol judecarea cauzei civile, privind pe reclamanta A.A., în contradictoriu cu pârâtul B.B., cu participarea Autorității Tutelare- C.C.4 București având ca obiect „exercitarea autorității părintești-pensie întreținere”.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința din data de 29.11.2021 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 09.12.2021 când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București, la data de 19.07.2021, sub nr.____________, reclamanta A.A., asistată de reprezentant legal, a chemat în judecată pe pârâtul B.B., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună exercitarea autorității părintești asupra minorei A.A., în mod exclusiv de către mamă, și obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere de la data introducerii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că minoră este născută la data de 04.07.2005 și începând din anul 2007, părinții nu mai locuiesc împreună. Din acel moment cea care s-a ocupat în mod exclusiv de creșterea și educarea minorei am fost mama, tatăl nefiind prezent în viață ei nici material nici afectiv.
De-a lungul timpului, pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile de creștere și educare a minorei nu s-a preocupat de întreținerea acesteia necontribuind la creșterea și educarea acesteia .
Având în vedere că de câte ori și-au făcut planuri să plece din țară în scop turistic acesta nu a găsit de cuviință să semneze procura, plătind tot mama toate cheltuielile, solicitând ca instanța să aibă în vedere situația în general și să constate că pârâtul nu dorește să facă parte din viață minorei și, ca urmare, stabilirea autoritatii exclusive nu o să-l afecteze .
A precizat că pârâtul nu și-a dat concursul nici la înscrierea minorei la școală nici în orice alte situații în care a fost nevoie de implicarea sa, iar ca urmare demersurile lor au întâmpinat greutăți.
A solicitat stabilirea pensiei de întreținere conform prevederilor art. 529 și ur Cod Civil și prevederilor art. 524-528 Cod Civil .
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 499 alin 4 Cod Civil, alin 3 din art. 31 din Legea 248/2005, art. 529 și urm. Cod civil, art. 524 și urm. Cod Civil, solicitând și judecarea cauzei în lipsă.
În susținerea cererii, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtului și ancheta socială, precum și proba cu martorul C.I..
Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei (chitanța – fila 2), conform art.15 lit.e din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Legal citat, la data de 18.08.2021, pârâtul a depus întâmpinare prin care a învederat că, în principiu, este de acord cu acțiunea reclamantei.
În motivare, a arătat, în esență, că numita A.A.A. este fosta sa partenera de viata si impreuna au un copil minor, respectiv A.A., născută la data de 04.07.2005. Incepand cu toamna anului 2020, relatiile dintre părinți s-au deteriorat, aceasta avand o influenta negativa asupra minorei in ceea ce priveste relația tată-fiică. De cateva luni de zile, reclamanta i-a interzis sa mai ia legătura cu minora.
A arătat că nu este adevarat ca am fost sau sunt un tata dezinteresat de soarta minorei. De-a lungul timpului a incercat sa gasească un echililru in relatia lor si a sprijinit-o atat moral cat si financiar ori de cate ori a avut nevoie.
Este de acord ca reclamanta sa exercite o autoritate parinteasca exclusiva, intrucat A.A. urmeaza sa devina majora peste 2 ani de zile, astfel incat, a apreciat ca nu este prejudiciat in niciun sens sau forma sub acest aspect. Minora trăiește intr-un mediu ambiental si locativ foarte bun, este o eleva buna, reclamanta oferindu-i toate condițiile necesare.
Cu privire la obligatia de intretinere, a aratat ca la acest moment nu realizează venituri, intrucat nu are un Ioc de munca stabil. Avand in vedere situatia expusă, a solicitat să se aibă în vedere venitul minim pe economie din Romania.
Pârâtul nu s-a întemeiat în drept. A solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În probațiune, pârâtul a solicitat proba cu înscrisuri și ancheta socială.
La data de 24.08.2021, a fost depus raportul de anchetă psihosocială nr. P./2021 de către C. C. C. 4 efectuat la domiciliul reclamantei.
Instanța a încuviințat în cauză probele cu înscrisuri și ancheta socială.
La data de 26.11.2021, s-a procedat la ascultarea minorei A. A., conform procesului verbal de la aceeași dată.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:
Părțile au avut o relație de uniune consensuală în perioada 2004-2007 din care a rezultat minora A.A., născută la data de 04.07.2005, astfel cum rezultă din certificatul de naștere nr._06.07.2005 emis Primăria Municipiului Iași. Din anul 2014, părțile s-au separat în fapt.
În prezent reclamanta-minoră împreună cu mama sa locuiesc în apartamentul situat în București, sector 4, alături de soțul mamei și doi minori, frații uterini.
De la momentul separării, se reține că pârâtul a contribuit doar ocazional la cheltuielile de creștere și educare a copilului. De asemenea, se constată că pârâtul a menținut o relație apropiată cu minora până anul trecut, dar în prezent vorbesc rar și minora l-a văzut în urmă cu o lună.
Instanța observă că pârâtul nu are cunoștință în detaliu despre situația educațională a copilului, mama împreună cu minora luând deciziile importante pentru aceasta, cu atât mai mult cu cât urmează să împlinească vârsta majoratului la data de 04.07.2023.
În ceea ce privește exercitarea autorității părintești, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art.503 alin. (1) C.civ, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel, iar excepțiile de la regula enunțată anterior sunt consacrate în art.507 C.civ. conform căruia „dacă unul dintre părinți este decedat, declarat mort prin hotărâre judecătorească, pus sub interdicție, decăzut din exercițiul drepturilor părintești sau dacă, din orice motiv, se află în neputință de a-și exprima voința, celălalt părinte va exercita singur autoritatea părintească”.
Totodată, potrivit dispozițiilor art. 36 alin. (7) din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, se considera motive întemeiate pentru ca instanța să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte alcoolismul, boala psihica, dependenta de droguri a celuilalt părinte, violenta fata de copil sau fata de celalalt părinte, condamnările pentru infracțiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracțiuni cu privire la viața sexuala, infracțiuni de violenta, precum si orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorității părintești.
În sensul art. 94 din Legea nr. 272/2004, prin abuz asupra copilului se înțelege orice acțiune voluntară a unei persoane care se află într-o relație de răspundere, încredere sau de autoritate față de acesta prin care este periclitată viața, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului. Prin neglijarea copilului se înțelege omisiunea, voluntară sau involuntară, a unei persoane care are responsabilitatea creșterii, îngrijirii sau educării copilului, de a lua orice măsură subordonată acestei responsabilități, fapt care pune în pericol viața, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului.
Instanța va analiza în primul rând interesul superior al copilului, principiu consacrat în art.263 C.civ, potrivit căruia „orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie sa fie luata cu respectarea interesului superior al copilului” și în art.2 alin.3 din Legea nr.272/2004 potrivit căruia „principiul interesului superior al copilului va prevala in toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice si de organismele private autorizate, precum si in cauzele soluționate de instanțele judecătorești”.
Din ascultarea minorei, instanța reține că pârâtul nu este complet dezinteresat de aceasta, dar nu constituie o prezență activă în viața minorei și nu contribuie în mod esențial la deciziile privind educația, sănătatea ori alte aspecte importante pentru dezvoltarea armonioasă și echilibrată a copilului.
Prin urmare, având în vedere faptul că pârâtul și-a exprimat acordul pentru ca mama să exercite autoritatea exclusivă asupra minorei, iar aceasta are deja împlinită vârsta de 16 ani, exprimându-și opinia în sensul ca mama să exercite autoritatea părintească asupra sa, instanța apreciază că este în interesul superior al minorei ca autoritatea părintească să fie exercitată exclusiv de către mama sa, aceasta arătând o grijă și preocupare permanentă față de fiica ei.
Pentru aceste considerente, apreciind că este în interesul superior al minorei A___ A___, instanța va dispune ca autoritatea părintească asupra acesteia să fie exercitată în mod exclusiv, de către mama-reclamantă.
În ceea ce privește contribuția pârâtului la cheltuielile necesare pentru creșterea copilului, instanța va face aplicarea art. 499 alin.1 C.civ, potrivit căruia „tatăl și mama sunt obligați în solidar să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională”.
În temeiul art.529 alin.1 C.civ, „întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti”, acest text de lege stabilind și un plafon al pensiei, astfel: “când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru doi copii și o jumătate pentru 3 sau mai mulți copii”.
În ceea ce privește primul criteriu de stabilire a cuantumului pensiei de întreținere – nevoia celui care o cere, instanța are în vedere vârsta minorilor (aproximativ 10 ani), astfel cum rezultă din certificatul de naștere de la fila 5, care confirmă faptul că acesta are nevoi financiare specifice vârstei (hrană, îmbrăcăminte, materiale școlare, educație etc).
În ceea ce privește cel de-al doilea criteriu menționat, instanța are în vedere faptul că pârâtul nu realizează venituri impozabile în prezent.
Potrivit jurisprudenței în materie, în cazul în care debitorul obligației de întreținere nu este angajat în muncă și astfel nu realizează venituri dovedite, întreținerea se acordă în raport de cuantumul venitului minim pe economia națională, care este luat în calcul ca reper pentru stabilirea pensiei de întreținere, prezumându-se că debitorul este apt de muncă, altfel nu se explică cum își asigură el existența.
Prin urmare, având în vedere că pârâtul nu mai are alți copii în întreținere, nefiind făcută proba contrară, instanța apreciază că este aplicabilă cota de ¼ prevăzută de art. 529 alin. (1) C.civ. raportat la venitul minim net pe economie.
În ceea ce privește data de la care pârâtul urmează să achite pensia de întreținere în favoarea minorului, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art.532 alin. (1) C.civ, pensia se datorează de la data cererii de chemare în judecată, când acțiunea a fost înregistrată pe rolul instanței, de la această dată prezumându-se că minora s-a aflat în nevoie, motiv pentru care va stabili ca plata pensiei să se facă începând cu data de 16.07.2021 (data depunerii cererii de chemare în judecată la oficiul poștal) și până la majoratul copilului.
Deși reclamanta a solicitat cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru și onorariu avocat, instanța urmează să dea eficiență juridică dispozițiilor art. 454 C.proc.civ. Astfel, înainte de primul termen de judecată cu părțile legal citate, respectiv prin întâmpinare, pârâtul a recunoscut pretențiile reclamantei, fiind de acord cu admiterea acțiunii.
Or, având în vedere că nu s-a făcut dovada că pârâtul a fost în prealabil pus în întârziere sau că ar fi fost de drept în întârziere, instanța apreciază că reclamanta nu este îndreptățită la recuperarea cheltuielilor de judecată, motiv pentru care va respinge cererea ca neîntemeiată.
În temeiul art. 452 și art. 453 C.proc.civ., instanța va lua act că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARAȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta A_ A_ A_reprezentant legal A_ A_ A__cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la C__. av. T____ A______ din Bucuresti, în contradictoriu cu pârâtul B___ B___ B__, cu participarea Autorității Tutelare- C__C_ 4 București cu sediul in București. Sector 4.
Dispune ca autoritatea părintească asupra minorei A___ A___, născută la data de 04.07.2005, să fie exercitată în mod exclusiv, de către mamă.
Obligă pârâtul la plata în favoarea minorei A___ A___, născută la data de 04.07.2005, a unei pensii de întreținere în cuantum de 1/4 din venitul minim net pe economia națională de la data introducerii acțiunii (16.07.2021) și până la împlinirea vârstei de 18 ani a beneficiarului.
Respinge cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen 30 de zile de la comunicare, la Judecătoria Sectorului 4 București.
Pronunțată, astăzi, 09.12.2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.