Transferul părților sociale prin succesiune internațională

•
•
•,

Situația înregistrării la Oficiul Național al Registrului Comerțului a unui moștenitor străin (în cazul în care defunctul își avea, la momentul decesului, reședința obișnuită într-un stat non-membru UE).

Legislația românească este una flexibilă în ceea ce privește investițiile străine și nu impune, ca regulă generală, condiții de cetățenie pentru a deține calitatea de asociat sau administrator în cadrul unei societăți cu răspundere limitată (SRL) sau a unei societăți pe acțiuni (SA).

Astfel, o societate inființată în România este o persoană jridică română, fără nicio restricție legată de cetățenie sau reședință (principiul fundamental al libertății comerțului și al tratamentului nediscriminatoriu). Prin urmare, nu este necesar ca asociații să aibă reședința în România.

Ce se întâmplă însă în situația decesului unui astfel de asociat, în ceea ce privește transferul de părți sociale deținute de un asociat străin, cu reședința în afara României, către moștenitorii săi și cum operează înregistrarea mențiunilor corespunzătoare la Oficiul Național al Registrului Comerțului (ONRC)?

Primul și cel mai important pas în gestionarea unei astfel de spețe este identificarea corectă a legii aplciabilabile fondului succesiunii și a autorității competente să o dezbată.

Potrivit dispozițiilor art. 2.633 Cod civil (Legea aplicabilă), „moștenirea este supusă legii statului pe teritoriul căruia defunctul a avut, la data morții, reședința obișnuită”.

Așadar, în cazul unui asociat, de exemplu, cetățean turc (cetățean al unui stat din afara Uniunii Europene), cu reședința obișnuită în Turcia la data decesului, întreaga succesiune (inclusiv părțile sociale deținute în SRL-ul/SA-ul românesc) este guvernată de legea turcă. În acord cu aceasta se va stabili cercul de moștenitori, cotele succesorale, validitatea testamentelor și celelalte aspecte de fond ale transmiunii patrimoniului.

Recunoașterea în România a actului de moștenitor străin

Odată obținut certificatul de moștenitor (sau un document echivalent – de exemplu, o hotărâre judecătorească) de la autoritățile străine competente, este necesar a fi parcurse două etape: pentru a putea produce efecte juridice pe teritoriul României:

(i) Apostilarea – documentul trebuie să poarte apostila conform Convenției de la Haga din 5 octombrie 1961 cu privire la suprimarea cerinței supralegalizării actelor oficiale străine. Apostila certifică autenticitatea semnăturii, calitatea în care a acționat semnatarul actului și identititatea sigiliului sau a ștampilei de pe acest act.

(ii) Traducerea – documentul, în forma sa originală și apostilată, trebuie tradus în limba română de către un traducător autorizat, iar traducerea se impune a fi legalizată de un notar public din România.

Documentația necesară pentru înregistrarea mențiunilor la ONRC

Rolul avocatului român se regăsește în această etapă în care se va transpune transferul de proprietate, probat de actul de moștenitor străin, în documentele corporative cerute de legislația română. Dosarul complet pentru depunerea la ONRC trebuie să cuprindă:

  • Cererea de înregistrare (formularul tip, completat corespunzător);
  • Actul de moștenitor străin – în copie certificată, apostilat și însoțit de traducerea legalizată în original;
  • Hotărârea adunării generale a asociaților (AGA) sau, după caz Decizia noului asociat unic (în ipoteza în care un singur moștenitor preia integral părțile sociale) redactată în original, prin care se ia act de decesul asociatului, se constată transmiterea părților sociale către moștenitori (conform certificatului), se aprobă primirea noilor asociați în societate și se aprobă noul act constitutiv.
  • Actul constitutiv actualizat, în original, semnat de noii și vechii asociați, reflectând noua structură a asociaților și a capitalului social;
  • Declarația privind beneficiarul real – actualizată conform noii structuri de deținere, în original, sub semnătură privată sau în formaă autentică, în conformitate cu Legea nr. 129/2019;
  • Dovezile privind identitatea noilor asociați (copii certificate „conform cu originalul” de pe actele de identitate – pașapoarte în cazul cetățenilor străini).
  • Dovezile privind plata taxelor legale (taxa de registru și tariful de publicare în Monitorul Oficial al României);
  • Împuternicire avocațială, în original.

Practic, putem afirma că această procedură necesită o colaborare între jurisdicții – faza inițială, determinantă, se desfășoară în statul de reședință al defunctului, sub imperiul legii statului respectiv, în timp ce faza de executare și, cel mai important, de opozabilitate are loc în România, prin înregistrarea la ONRC. Rolul avocatului român este important, bineînțeles, în cea de a doua etapă.

OBSERVAȚIE – procedura nu se aplică în cazul în care defunctul își avea reședința obișnuită într-un stat membru UE. În această situație incident este Regulamentul (UE) nr. 650/2012 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor și acceptarea și executarea actelor autentice în materie de succesiuni și privind crearea unui certificat european de moștenitor.

Vezi și:

Leave a Reply

Ultimele Articole