În situația în care o persoană, fizică sau juridică, datorează alteia o sumă de bani, între cele două părți se stabilește un raport juridic obligațional – cea care datorează având calitatea de debitor, iar cealaltă de creditor.
De exemplu, în cazul Contractului de antrepriză, beneficiarul lucrărilor datorează antreprenorului prețul executării acestora; în cazul Contractului de intermediere, clientul datorează intermediarului prețul comisionului; la fel, cumpărătorul datorează vânzătorului prețul bunului vândut ș.a.m.d..
Se naște astfel un drept de creanță care izvorăște dintr-o obligație contractuală – constând în obligația debitorului de a achita creditorului o sumă de bani. Dreptul creditorului de a-și valorifica această creanță reprezintă un principiu fundamental în materia obligațiilor – protejat prin mecanismele executării silite, care sunt o expresie a forței coercitive a statului.
Așadar, dacă cel care datorează suma de bani nu va executa obligația de plată de bună-voie, în lipsa unui titlu executoriu, creditorul îl va acționa în instanță.
Cu toate acestea, un litigiu se poate derula pe o perioadă lungă de timp, ipoteză în care debitorul își poate crea o stare de insolvabilitate – prin diminuarea patrimoniului, de exemplu.
În cadrul procedurilor judiciare, măsura sechestrului asigurător constituie un instrument procesual de indisponibilizare a bunurilor aparținând debitorului, având drept scop garantarea recuperării unei creanțe pecuniare.
În conformitate cu prevederile art. 952 din Codul de procedură civilă, sechestrul asigurător se concretizează în indisponibilizarea bunurilor mobile și/sau imobile care pot fi urmărite, aflate fie în posesia debitorului, fie în posesia unui terț, urmând a fi valorificate ulterior obținerii de către creditor a unui titlu executoriu.
Prin urmare, condițiile de înființare a sechestrului asigurator variază în funcție de existența unui titlu executoriu și de caracterul creanței, fiind reglementate de Codul de procedură civilă după cum urmează:
Situația creditorului care NU are titlu executoriu
În acest context, „titlul executoriu” reprezintă eventuala hotărâre pronunțată de către instanța de judecată, prin care urmează a fi stabilită obligația debitorului de a achita suma de bani datorată. Din acest motiv, o primă condiție de înființare a sechestrului asigurator este dovedirea de către creditor a faptului că a intentat o cerere de chemare în judecată, având ca obiect obligarea debitorului, în calitate de pârât, la plata datoriei.
În ceea ce privește creanța/datoria, din punct de vedere procedural, dacă aceasta este constatată în scris (contractul există în formă scrisă) și este exigibilă -scadentă- instanța poate obliga creditorul la plata unei cauțiuni.
Plata cauțiunii constituie o garanție judiciară depusă de către creditor, menită să certifice buna-credință și seriozitatea demersului acestuia privind solicitarea instituirii măsurii sechestrului asigurator.
Această garanție procedurală are, totodată, rolul de a proteja patrimoniul debitorului de eventualele prejudicii ce ar putea rezulta din aplicarea nejustificată sau abuzivă a unei măsuri asiguratorii.
Creditorul care are deja un titlu executoriu, nu mai solicită înființarea sechestrului asigurator, ci poate trece direct la executarea silită a creanței, în temeiul art. 632 alineatul (1) și (2) din Codul de procedură civilă, întrucât rolul procedurii de instituire a sechestrului asigurator este acela de a conserva bunurile până la obținerea titlului executoriu.
Titlul executoriu reprezintă actul juridic (hotărârea judecătorească definitivă, o sentință arbitrală, un contract de credit bancar, un contract de locațiune înregistrat la organele fiscale etc.) căruia legea îi recunoaște forța executorie, permițând creditorului să inițieze direct procedura executării silite.
Prin urmare, deținerea unui titlu executoriu elimină necesitatea instituirii unui sechestru asigurător, permițând creditorului să inițieze direct procedura executării silite. Astfel, titlul executoriu devine un instrument rapid și eficient de protejare a intereselor creditorului, fără ca acesta să mai fie nevoit să parcurgă etapele premergătoare obținerii unei măsuri asigurătorii și, implicit, să depună cauțiunea specifică sechestrului asigurător.
Sub aspect procedural, cererea de sechestru asigurator se adresează instanței de judecată care este competentă să judece pe fond procesul principal în primă instanță. Creditorul nu este obligat să individualizeze bunurile asupra cărora solicită înființarea sechestrului – această sarcină va reveni executorului judecătoresc.
Instanța se va pronunța prin încheiere asupra cererii, în cameră de consiliu (ședința de judecată fiind, astfel, nepublică), fără citarea prealabilă a părților. Hotărârea poate fi atacată cu apel, în termen de 5 zile de la comunicarea acesteia. Apelul se judecă de instanța superioară, cu citarea părților. De regulă, apelul nu suspendă executarea sechestrului.
Jurisprudență relevantă în ipoteza în care creditorul nu are un titlu executoriu:
„Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul instanţei la data de __, creditoarea SC __ SRL a solicitat instanţei, în contradictoriu cu debitoarea SC __ SRL, să instituie măsura popririi şi sechestrului asigurator împotriva debitoarei SC __ SRL, până la concurența sumei de 21.197 lei.
(…) În fapt, prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de __ 2025 pe rolul Judecătoriei __, sub dosar nr. __, creditoarea SC __ SRL a solicitat instanţei, în contradictoriu cu debitoarea SC __ SRL, obligarea celei din urmă la plata sumei de 21.197 lei reprezentând debit conform facturilor neachitate, cu cheltuieli de judecată.Prin prezenta cerere, creditoarea a solicitat instanţei să instituie măsura popririi şi sechestrului asigurator împotriva debitoarei SC __ SRL, până la concurența sumei de 21.197 lei.
În drept, în ceea ce priveşte cererea de înfiinţare a sechestrului asigurător, instanţa reţine că potrivit dispoziţiilor art. 953 alin. 1 C.pr.civ., „Creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanţă este constatată în scris şi este exigibilă, poate solicita înfiinţarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale debitorului, dacă dovedeşte că a intentat cerere de chemare în judecată. El poate fi obligat la plata unei cauţiuni în cuantumul fixat de către instanţă”.
Potrivit art. 954 C.pr.civ., „(1) Cererea de sechestru asigurător se adresează instanţei care este competentă să judece procesul în prima instanţă. Creditorul nu este dator să individualizeze bunurile asupra cărora solicită să se înfiinţeze sechestrul. (2) Instanţa va decide de urgenţă în camera de consiliu, fără citarea părţilor, prin încheiere executorie, stabilind suma până la care se încuviinţează sechestrul, fixând totodată, dacă este cazul, cuantumul cauţiunii şi termenul înăuntrul căruia urmează să fie depusă aceasta”.
(…) Din interpretarea dispoziţiilor menţionate, instanţa reţine ca pentru admisibilitatea unei cereri de sechestru asigurător si respectiv de poprire asigurătorie este necesară îndeplinirea mai multor condiţii expres prevăzute de lege: inexistenţa unui titlu executoriu al creditorului, existenţa unei creanţe exigibile, constatate printr-un înscris şi existenţa unei acţiuni înregistrate pe rolul instanţei judecătoreşti.
Din înscrisurile depuse la dosar în prezenta cauză rezultă îndeplinirea cumulativă a condiţiilor mai sus enunţate în privinţa sumei de 21.197 lei.
Astfel, creditoarea nu are titlu executoriu, dar creanţa sa este constatată în scris prin înscrisurile şi facturile depuse la dosar. Caracterul exigibil al creanţei este şi el dovedit, facturile fiind scadente la data introducerii cererii de chemare în judecată.
De asemenea, creditoarea a făcut dovada faptului că a promovat la Judecătoria __ o acţiune de fond, care face obiectul dosarului nr. __ având ca obiect ordonanţă de plată.
În considerarea acestor argumente, instanţa va admite cererea formulată, va dispune instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile urmăribile proprietatea debitoarei, până la concurenţa sumei de 21.197 lei, şi va dispune instituirea popririi asigurătorii asupra tuturor conturilor bancare ale debitoarei, până la concurenţa aceleiaşi sume”.
Vezi și:
- Jurisprudență relevantă: https://www.deaconu.legal/jurisprudenta/
- Articole juridice: https://www.deaconu.legal/articole-juridice/
- Legislație actualizată: https://www.deaconu.legal/legislatie/