Prin cerere de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului __, la data de __2025, sub nr. __/2025, reclamanta __a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Județean al Poliţiei __, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, suspendarea actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond.
În fapt a arătat că, Inspectoratul __ a emis Dispoziţia nr. __ din __, prin care a fost sancţionată cu „diminuarea salariul funcţiei de bază cu 10% pe o perioadă de 2 luni”. Împotriva acestei dispoziţii, în temeiul art. 61, alin. 1, din Legea 360 din 06 iunie 2002, privind satutul poliţistului, coroborat cu art. 41 alin. 1 din Hotărârea nr. 725 din 2 septembrie 2015 pentru stabilirea normelor de aplicare a cap. IV din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, referitoare la acordarea recompenselor şi răspunderea disciplinară a poliţiştilor a formulat contestaţie, iar la data de __, Ministerul Afacerilor Interne a comunicat Ordinul nr. __ din __, prin care a respins contestaţia ca neîntemeiată şi a menţinut sancţiunea aplicata prin Dispoziţia nr. __ din __.
A solicitat admiterea cererii de suspendare a efectelor actului administrativ pe baza următoarelor motive:
Conform prevederilor art. 14 din legea 554/2004, alin (1) „In cazuri bine justifi cate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile prevederilor art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare sau în termen de maximum 30 de zile de la luarea la cunoştinţă a conţinutului actului care nu mai poate fi revocat, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond”.
Astfel, instituţia contenciosului administrativ a reprezentat şi reprezintă o garanţie juridică a cetăţeanului în faţa abuzurilor autorităţii publice, impunându-se a fi un remediu efi cient pentru persoana vătămată în drepturile sale prin corectarea imediată a neregulii constatate şi acordarea dreptului pretins.In ceea ce priveşte condiţiile suspendării executării unui act administrativ, a arătat că:- existenţa cazului bine justifi cat de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
Actul administrativ contestat este emis în lipsa unei evaluări obiective şi imparţiale a întregului context faptic şi juridic. Astfel, prin Dispoziţia I.G.P.R. nr. __ din __ a fost sancţionată cu “diminuarea salariul funcţiei de bază cu 10% pe o perioadă de 2 luni”, deşi persoana în drept a luat act de modul superficial şi subiectiv în care s-a efectuat cercetarea prealabilă nefi ind administrate probele solicitate de către reclamantă în formularea apărării, lipsind de asemenea, procesul-verbal, cu privire la pertinenţa, concludenta şi utilitatea probelor solicitate de către poliţistul cercetat.
Conform prevederilor art. 22, alin. 1 din H.G. 725 din 02.09.2015, “Poliţistul desemnat este obligat să strânsă probele care pot conduce la afl area adevărului cu privire la existenta sau inexistenta abaterii disciplinare, gravitatea si condiţiile care au cauzat sau favorizat săvârşirea acesteia, să evalueze si să se pronunţe motivat, prin proces-verbal, cu privire la pertinenţa, concludenţa şi utilitatea probelor solicitate de către poliţistul cercetat”.
În cazul de faţă, nelegalitatea actului administrativ este dovedită de:
a) Lipsa unei cercetări obiective şi imparţiale
Actul a fost emis în baza unui raport de cercetare prealabilă care ignoră probele esenţiale în apărare, (emailuri, informări adresate structurilor ierarhic superioare, solicitări de sprijin etc.), ceea ce relevă o cercetare superfi cială şi disproporţionată, cu elemente evidente de subiectivism şi aplicare discreţionară a prevederilor legale în raport cu ceilalţi colegi implicaţi în aceleaşi cauze, dar nesancţionaţi.
Prin actul administrativ de sancţionare, respectiv Dispoziţia I.G.P.R. nr. __ din __, persoana în drept a dispus sancţionarea deşi procedura impunea dispunerea completării cercetărilor si administrarea tuturor probelor pentru afl area adevărului, precum si eliminarea oricărui dubiu si viciu de procedura.
Aşadar există un temei serios “fumus boni iuris”- (indicii puternicii de ilegalitate): referitor la încălcarea dreptului la apărare (Art. 6 din Legea nr. 360/2002).
De asemenea, reclamantei nu i s-a prezentat procesul-verbal privind pertinenţa probelor solicitate, încălcându-se principiul contradictorialităţii şi aplicându-se în schimb, în mod discriminatoriu şi discreţionar, anumite aşa-zise proceduri cu referire la emailurile primite de la structura centrale.
Astfel, cercetarea se extinde discriminatoriu asupra aspectului ca emailurile conversaţionale dintre cele 2 structuri care nu ar fi fost “înregistrate şi rezolvionate” conform Art. 13 alin. (7) şi Art. 18 din OMAI 118/2021, deşi ambele structuri, prin corespondenta care a stat la baza materialului de cercetare, au dovedit ca au încălcat aceleaşi asa zise reglementari ale OMAI 118/2021.
Chiar mai mult, în data de __, reclamanta se afla in concediu, iar la comanda Serviciului __ era desemnata o alta persoană, încă o situaţie evidentă de aplicare discreţionară a prevederilor legale.
b) Caracterul disproporţionat al sancţiunii având în vedere presupusele abateri constatate şi faptul că: – sancţiunea nu reflectă gravitatea faptelor, fi ind încălcat principiului gradualității si proporţionalităţii, în sensul ca sancţiunea aplicată a fost stabilită la 10% din salariu, şi nu la limita inferioară a intervalului (deşi legea stabileşte un interval cuprins între 5 şi 20%), fără ca persoana în drept sa justifi ce proporţionalitatea:
– nu s-a ţinut cont de circumstanţele concrete;
– nu s-a produs un prejudiciu cert;- niciunul dintre ceilalţi poliţişti implicaţi în situaţii similare nu a fost sancţionat;
– nu a fost analizat impactul profesional asupra unui poliţist cu activitate ireproşabilă anterioară.
De asemenea, potrivit jurisprudenţei Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a (Decizia nr. __/2019), caz bine justificat este „orice situaţie de natură a crea o suspiciune serioasă privind legalitatea actului administrativ, cum ar fi : lipsa motivării, disproporţia sancţiunii, ignorarea probelor în apărare”.
În doctrina, prof. __ şi __ consideră că există un caz bine justificat atunci când „actul rezultatul unei evaluări defectuase, selective sau inechitabile, contrară principiilor de imparţialitate şi proporţionalitate”. (Legea contenciosului administrativ, comentariu pe articole, Ed. Universul Juridic, 2022)
În situaţia de faţă, a arătat că, sunt multiple suspiciuni privind obiectivitatea anchetei disciplinare, în contextul în care ceilalţi poliţişti implicaţi nu au fost cercetaţi, iar cercetarea a ignorat documente şi solicitări ofi ciale.Între timp, sunt în curs de fi nalizare alte cercetări disciplinare declanşate în mod vădit abuziv, fără fundament obiectiv, context în care menţinerea executării acestei sancţiuni ar conduce la un cumul de sancţiuni pe acelaşi fond faptic, afectând grav dreptul său la apărare şi cariera profesională.
În ceea ce priveşte paguba iminentă, art. 2 lit. ş) Legea nr. 554/2004 defineşte paguba iminentă drept prejudiciul material viitor, previzibil şi greu de reparat. Nesuspendarea actului administrativ va produce pagube iminente, în sensul că sancţiunea disciplinară va afecta acordarea drepturilor salariale lunare, prejudiciul menţionat îndeplinind condiţiile prevăzute de lege:
– să nu se fi produs încă, întrucât este vorba de acordarea viitoare a salariilor micşorate de aplicarea sancţiunii disciplinare.
– să fi e natură patrimonială.
Legea se referă la un prejudiciu material, generat de micşorarea artificială a salariului. Diminuarea salariului reprezintă o atingere directă şi imediată a veniturilor sale, într-un moment în care a fost nevoită să accepte mutarea pe o funcţie mult inferioară, cu un nivel de salarizare scăzut, pe lândă reducerea de 10% aplicată pe durata celor două luni, drepturile salariale sunt afectate concomitent şi cumulat şi prin neacordarea unor sporuri salariale pe perioada acţiunii sancţiunii disciplinare.
– producerea să fi e certă, neîndoielnică.
Prin urmare, nu este vorba de un prejudiciu eventual, ci de o certitudine, respectiv o pagubă financiară reală: cuantumul sancţiunii, pierderea sporului de pana la 30% şi mutarea pe o funcţie mult inferioară funcţiei de sef serviciu, afectează considerabil prin cuantum bugetul familiei.
Mai mult decât atât, conform Deciziei ICCJ nr. 1371/2016, „paguba iminentă nu este doar una materială, ci poate avea caracter profesional sau reputaţional, fiind de natură să afecteze iremediabil cariera funcţionarului public.În Decizia Curţii de Apel __ nr. 112/2022, instanţa a suspendat o sancţiune disciplinară reţinând că “diminuarea salariului produce efecte ireversibile într-un context vulnerabil (impact financiar major) şi riscul de noi sancţiuni bazate pe acelaşi fond probator este real”.
Astfel se poate vorbi şi de o pagubă morală/profesională: sancţiunea afectează reputaţia, generând prejudicii secundare cuantificabile precum crearea premiselor pentru acordarea unei sancţiuni mai grave, avand in vedere existenţa a inca doua cercetări disciplinare fi nalizate afl ate in pragul acordării soluţiei/deciziei IGPR.
Existenţa acestei sancţiuni în paralel cu alte anchete în curs generează un risc real de aplicare în lanţ a unor sancţiuni nejustificate, generând pierderea statutului profesional – o pagubă ireparabilă atât pentru reclamantă personal, cât şi pentru cariera sa profesională ireproşabilă de peste 20 de ani.
Totodată, in cauză există urgenţă, având în vedere efectele ireversibile. Executarea sancţiunii începe de la data comunicării şi creează posibilitatea ca următoarele sancţiuni sa fi e mai drastice, avand in vedere ca aceasta sancţiune este in curs de executare, iar atat timp cat se afl ă sub efectul acestei sanctiuni (de altfel a doua in decurs de mai puţin 1 an) in conformitate cu Legea 360/2002, se creeaza posibilitatea aplicării unei sancţiuni mai mari.
Astfel, chiar dacă actul este ulterior anulat, costurile ocazionate nu pot fi recuperate complet – aşa cum reiese din practica ICCJ.
În drept, şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004.
La data de __, pârâtul Inspectoratul __ a depus întâmpinare la cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu I.G.P.R. prin care se solicită suspendarea Dispoziţiei I.G.P.R. nr. __/__ prin care reclamanta a fost sancţionată cu „diminuarea salariului funcţiei de bază cu 10% pe o perioada de 2 luni” pentru comiterea abaterii disciplinare prevăzute la art 57 lit. b) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modifi cările şi completările ulterioare, respectiv „neglijenţa manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispoziţiilor primite de la şefi i ierarhici sau de la autorităţile anume abilitate de lege”, solicitând respingerea ca neîntemeiată a cererii de suspendare a efectelor juridice ale Dispoziţiei I.G.P.R. nr. __/__.
Prin judecarea cererii de suspendare, chiar dacă instanţa nu cercetează fondul cauzei, pentru a nu da o soluţie arbitrară, este necesar să facă un examen sumar al cauzei, pentru a constata o aparenţă de legalitate a actului a cărui suspendare se cere. În cadrul acestei proceduri reclamantul este obligat să facă dovada cererii sale, iar instanţa trebuie să administreze un minim de probe care să îi permită să facă o apreciere asupra existenţei condiţiilor de admitere a cererii.Art. 14 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 impune îndeplinirea cumulativ a două condiţii pentru a se putea dispune suspendare executării actului administrativ şi anume existenţa unui caz bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente.
1. În ceea ce priveşte condiţia existenţei cazului bine justificat, reclamanta nu a făcut dovada existenţei unor împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actelor administrative atacate, conform art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004. Totodată, reclamanta nu a făcut dovada unei pagube iminente ce s-ar putea preveni prin suspendarea actelor administrative în cauză.
De altfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis în mod constant că în cadrul unei cereri de suspendare nu este posibilă antamarea fondului. Cu titlu de exemplu, invocă Decizia nr. __/20.12.2007, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că „Aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu trebuie să conducă la o examinare pe fond a legalităţii actului a cărui suspendare se solicită ”.
Astfel de împrejurări vădite de fapt/de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reţinute de Înalta Curte fiind: emiterea unui act administrativ de un organ necompetent sau cu depăşirea competenţei, în temeiul unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale, nemotivarea actului administrativ, modifi carea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ (reducerea importanta a cuantumului sumelor reţinute ca obligaţii bugetare suplimentare), etc.
Referitor la motivele de nelegalitate invocate de reclamantă, constând în încălcarea dreptului la apărare şi caracterul disproporţionat al sancţiunii aplicate, a menționat că din analiza dosarului de cercetare disciplinară rezultă că poliţistul desemnat a respectat principiile, garanţiile şi regulile prevăzute de cadrul legal în materie şi a administrat probe cu privire la existenţa sau inexistenţa abaterii disciplinare, gravitatea şi condiţiile care au favorizat săvârşirea acesteia.
Pe parcursul cercetării prealabile s-a respectat dreptul reclamantei de a cunoaşte actele cercetării şi dreptul acesteia la apărare, urmărindu-se stabilirea existenţei/inexistenţei abaterii disciplinare şi a vinovăţiei, cu privire la aspectele sesizate sau cunoscute, la cauzele şi împrejurările concrete în care acestea s-au produs.
Argumentele invocate de reclamantă potrivit cărora nu au fost consemnate toate susţinerile aduse în apărare sunt neîntemeiate întrucât, în cuprinsul Raportului de cercetare prealabilă nr. ___, sunt consemnate susţinerile acesteia formulate pe timpul cercetării, respective motivele privind respingerea cererilor sau a probelor propuse în apărare.
2. A doua condiţie, existenţa unei pagube iminente impune aprecierea condiţiei dintr-o dublă perspectivă: paguba, care trebuie să fi e certă, actuală şi exigibilă (cunoscută sub toate aspectele), şi caracterul iminent al acesteia.
Cu privire la caracterul iminent, se apreciază, în dreptul comun, că se îndeplineşte o astfel de condiţie doar în momentul în care, consecinţele pagubei nu pot fi înlăturate prin nicio măsură. Niciunul dintre motivele invocate de reclamantă pentru demonstrarea îndeplinirii condiţiei de prevenire a unei pagube iminente prin suspendarea actului atacat nu reprezintă o pagubă certă, actuala şi exigibilă.
Recomandarea nr. R (89)8/13.09.1989 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei cu privire la protecţia juridică provizorie în materie administrativă, impune cerinţa ca executarea actului administrativ să fi e de natură să producă pagube grave, difi cil de reparat, pe când în cazul de faţă o eventuală hotărâre judecătorească de anulare a actului administrativ, poate remedia consecinţele executării, respectiv punerea reclamantului în situaţia anterioară.
Aceste aspecte au fost reţinute şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care, prin Decizia __/29.06.2007, s-a pronunţat astfel: Suspendarea executării unui act administrativ este o măsură de excepţie, care se justifi că numai dacă acesta conţine dispoziţii a căror îndeplinire i-ar produce reclamantului un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat, în ipoteza anulării actului.
Această condiţie nu este îndeplinită în cauzei pentru că în temeiul art. 106 din Legea nr. 188/1999, republicată, in ipoteza în care se stabileşte, în cadrul acţiunii de fond, că încetarea raporturilor de serviciu a fost nelegală, funcţionarul public are dreptul la reparaţii, constând în toate drepturile de care a fost lipsit.
Reclamantei nu i s-a aplicat destituirea din poliţie astfel încât să justifice o pagubă greu de reparat, aceasta având în continuare raporturi juridice cu pârâtul şi încasând lunar salariul cuvenit. Mai mult decât atât diminuarea salariului funcţiei de bază cu 10% a fost stabilită pentru doar două luni, aşadar paguba suferită nu este una majoră, greu de suportat şi greu de reparat, astfel că nu este îndeplinită această condiţie.
Analizând cererea cu a cărei judecată a fost investită, instanța constată că aceasta este întemeiată, așa cum se va arăta în continuare.
Suspendarea executării actului administrativ poate fi dispusă numai cu îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Potrivit acestor prevederi legale, “În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond”.
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, “Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat”.
Textul de lege anterior menţionat impune întrunirea cumulativă a două condiţii pentru a se putea dispune suspendarea executării unui act administrativ-fi scal, respectiv: cazul bine justificat, în sensul existenţei unor îndoieli puternice cu privire la legalitatea actului, iar suspendarea executării actului să fi e necesară pentru prevenirea unei pagube iminente.
Reclamanta a solicitat în speţă să se dispună suspendarea, în temeiul art. 14 alin. 1 din Legea 554/2004, a Dispoziției nr. __/__ emisă de pârât, până la pronunţarea instanţei de fond asupra cererii de anulare a acestui act administrativ.
În fapt, prin actul administrativ contestat s-a dispus sancționarea disciplinară a reclamnatei cu diminuarea salariului funcției de bază cu 10% pe o perioadă de 2 luni, stabilindu-se către emitentul actului că reclamanta a săvârșit două abateri disciplinare: nerespectarea prevederilor Procedurii Operaționale privind punerea în executare a actelor de autorizare în ceea ce privește interceptarea comunicațiilor sau a oricărui de tip de comunicare la distanță, privind exploatarea tehnică a sesiunilor și prelucrarea acestora în dosarul nr. __ al __, precum și nerespectarea acelorași prevederi și ale OMAI nr. 118/2021 în legătură cu faptul că lucrările/corespondența electronică adresată Serviciului __ nu a fost prezentată spre informare și rezoluționare șefului brigăzii.
Împotriva dispoziției menţionate reclamanta a formulat contestaţie administrativă, carea fost respinsă prin OMAI nr. __.
În ceea ce priveşte prima condiție, noţiunea de pagubă iminenta este definită de art. 2 lit.s din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionarii unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.
Suspendarea actului administrativ se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie a drepturilor şi intereselor particularilor, până la momentul în care instanţa competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaţionale, atât în sistemul Consiliului Europei, cât şi în ordinea juridică a Uniunii Europene.
Or simpla invocare a prejudicierii reclamantului prin executarea actului administrativ nu poate fundamenta, prin ea însăşi, luarea unei măsuri provizorii, pentru că suspendarea nu intervine de drept, fiind necesară verifi carea îndeplinirii cumulative a condiţiilor impuse de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
În altă ordine de idei, suspendarea executării actului administrativ este o operaţiune de întrerupere temporară a efectelor unui act administrativ, fi ind o măsură de excepţie, care se justifi că numai dacă actul conţine dispoziţii a căror îndeplinire ar produce consecinţe greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza în care actul ar fi ulterior anulat, prin hotărâre judecătorească, fi e dovedite, reclamantul trebuind să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumţiei de legalitate şi să facă verosimilă iminenţa producerii unei pagube.
Pentru conturarea cazului bine justifi cat, care să impună suspendarea unui act administrativ, instanţa nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-şi limiteze verifi carea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ.
Astfel de împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reţinute de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depăşirea competenţei, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale, nemotivarea actului administrativ, modifi carea importantă a actului administrativ pe calea recursului administrativ etc.
În speţă, instanţa observă că în conţinutul actului administrativ, deși este expusă cu lux de amănunte o stare de fapt în legătură cu activitatea reclamantei, în calitate de Șef Serviciu __, nu se poate stabili cu certitudine care fapte ale reclamantei sunt considerate abateri disciplinare, în condițiile în care se concluzionează în mod formal că neconformitățile activității au fost constatate în perioada __, deși anterior se relevase faptul că neconformitatea în activitate s-ar fi produs în data de __, când DIICOT __ a transmis Serviciului __ adresa nr. __ și încheierea nr. __ a Tribunalului __, repartizată spre executare de domnul subinspector de poliție __ (care o înlocuia pe reclamantă la conducere, aceasta fiind în concediu de odihnă în perioada __).
De asemenea, nu este justificată aplicarea unei sancțiuni pecuniare semnificative în raport de starea de fapt reținută și de aceea că, față de probatoriul administrat, nu rezultă că reclamanta a mai fost sancționată pentru alte abateri disciplinare.
Aceste aspecte reprezintă o împrejurare vădită de natură a produce îndoieli relative la caracterul legal al actului administrativ, conducând inevitabil la îndeplinirea condiţiei cazului bine justificat.
În ceea ce priveşte paguba iminentă pe care ar suferi-o reclamanta dacă executarea actului administrativ nu ar fi suspendată, aceasta este defi nită de art. 2 alin. 1 lit. ş din Legea nr. 554/2004 ca fiind “prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public”.
Pentru a demonstra îndeplinirea condiţiei existenţei pericolului producerii unei pagube iminente nu este sufi cientă inserarea unor aprecieri cu caracter general, ci este necesar să demonstreze inclusiv cu date tehnice (felul in care, prin executarea actului administrativ, ar fi afectat iremediabil patrimoniul reclamantului, sumele afl ate în conturi, termene de plată etc.) modul în care, prin executarea actului administrativ, ar fi afectată iremediabil activitatea sa, pentru ca instanţa să poată aprecia în concret dacă cererea este întemeiată sau nu.
Într-adevăr, din punct de vedere economic, orice diminuare a patrimoniului este echivalentă cu o pagubă, dar din punct de vedere juridic paguba este reprezentată doar de diminuare nelegală a patrimoniului.
În speţă, referitor la condiţia pagubei iminente, instanţa observă că diminuarea veniturilor salariale lunare ale reclamantei ar fi de natură nu doar a afecta nivelul ei de trai, dar şi al familiei sale.
În raport de considerentele anterioare, instanţa va admite cererea formulată de reclamantă şi va dispune suspendarea executării Dispoziției nr. __/__ emisă de pârât, până la pronunţarea instanţei de fond asupra cererii de anulare a acestui act administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Admite cererea formulată de reclamanta __, cu domiciliul în __, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul __ al Poliției __, cu sediul în __.
Suspendă executarea Dispoziției nr. __/__ emisă de pârât, până la pronunţarea instanţei de fond asupra cererii de anulare a acestui act administrativ.
Executorie de drept.
Cu drept de recurs, în termen de 5 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a fi depusă la Tribunalul __.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin intermediul grefei instanţei, azi __.
Sursa speței: www.rejust.ro
Vezi și:
- Jurisprudență relevantă: https://www.deaconu.legal/jurisprudenta/
- Articole juridice: https://www.deaconu.legal/articole-juridice/
- Legislație actualizată: https://www.deaconu.legal/legislatie/