În practica judiciară există cazuri în care, din motive independente de situația justițiabililor, procesul penal se întinde pe o perioadă de timp nejustificată, contrar principiului celerității, potrivit căruia organelor judiciare le revine obligația de a desfășura urmărirea penală sau judecata într-un termen rezonabil.
Contestația privind durata procesului penal reprezintă un remediu procesual în astfel de cazuri, respectiv acea procedură prin care judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță (în cauzele penale aflate în cursul urmăririi penale) sau instanța ierarhic superioară celei pe rolul căreia se află cauza (în cauzele penale aflate în cursul judecății sau în căile de atac, ordinare sau extraordinare), dispune soluționarea dosarelor într-un termen precis, indicat în cuprinsul hotărârii pronunțate.
Scopul acestui demers este acela de reducere a procedurilor, precum și de evitare a duratei excesive a acestora.
Contestația poate fi promovată de către inculpat, persoana vătămată, partea civilă și partea responsabilă civilmente, atât în faza de urmărire penală, cât și în cea de judecată, iar de către procuror numai în faza de urmărire penală.
Sediul materiei este reprezentat de art. 488 indice 1 (și următroarele) din Codul de procedură penală, potrvit căruia: ”dacă activitatea de urmărire penală sau de judecată nu se îndeplinește într-o durată rezonabilă, se poate face contestație, solicitându-se accelerarea procedurilor.”
Conform aceluiași articol de lege, pentru a putea fi introdusă acțiunea este necesar să fi trecut: (i) cel puțin un an de la începerea urmăririi penale, pentru cauzele aflate în cursul urmăririi penale; (ii) cel puțin un an de la trimiterea în judecată, pentru cauzele aflate în cursul judecății în primă instanță; (iii) cel puțin 6 luni de la sesizarea instanței cu o cale de atac, pentru cauzele aflate în căile de atac ordinare sau extraordinare.
Deși articolul de lege prevede termene de soluționare de un an, respectiv de 6 luni, în funcție de faza procesuală in care se află dosarul, un aspect important ce trebuie avut în vedere în promovarea acestei contestații este termenul rezonabil al duratei procedurii judiciare.
În acest sens, potrivit dispozițiilor art. 488 indice 5 din Codul de procedură penală, judecătorul de drepturi și libertăți sau instanța, în aprecierea caracterului rezonabil al duratei procedurii judiciare, va lua în considerare anumite elemente, printre care: natura și obiectul cauzei, complexitatea cauzei dată de numărul de participanți și de dificultatea adiministrării probelor, intervenția unor modificări legislative ș.a.m.d..
Altfel spus, pentru ca o astfel de cerere în justiție să fie admisibilă, nu este neapărat necesar ca procedura judiciară (fie că ne raportăm la faza de urmărire penală sau la cea de judecată) să fi fost tergiversată, ci este suficient ca durata procesului penal, per ansamblu, să fie una îndelungată, prin raportare la rigorile impuse în acest sens de legislația europeană și națională.
În concret, potrivit dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ”orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în mod public şi în termen rezonabil, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa.”
Această prevedere se regăsește și în legislația penală națională, mai exact în dispozițiile art. 8 din Codul de procedură penală, potrivit cărora, ”organele judiciare au obligația de a desfășura urmărirea penală și judecata cu respectarea garanțiilor procesuale și a drepturilor părților și ale subiecților procesuali, astfel încât să fie constatate la timp și în mod complet faptele care constituie infracțiuni, nicio persoană să nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală, iar orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit legii, într-un termen rezonabil.
Jurisprudență relevantă:
TRIBUNALUL TIMIȘ – ÎNCHEIEREA PENALĂ n r. 227/ P.I.
Ședința camerei de consiliu de la 04 Aprilie 2019
Pe rol, se află soluționarea contestației privind durata procesului formulată de petentul B.C..
La apelul nominal, făcut în ședința camerei de consiliu, lipsă petentul B.C.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra contestației.
Reprezentantul Ministerului Public solicită, în baza art. 488 ind. 5 Cod procedură penală, respingerea contestației ca fiind neîntemeiată, apreciind că în cauză nu s-a depășit durata rezonabilă a urmăririi penale, având în vedere că sunt cercetate mai mult de 10 persoane, obiectul cercetărilor îl constituie mai multe infracțiuni, respectiv abuz în serviciu, fals intelectual, fals în înscrisuri sub semnătură privată, evaziune fiscală și folosirea cu rea-credință a bunurilor ori a creditului de care se bucură societatea. De asemenea, consideră că probatoriul necesar a fi administrat este unul amplu, fiind firesc ca față de complexitatea cauzei, faza urmăririi penale să implice o durată mai mare de timp. Raportat la aceste aspecte și la împrejurarea că nu i se poate imputa o inactivitate organului de urmărire penală, apreciind că nu s-a depășit durata rezonabilă a acestei faze procesuale, nejustificându-se admiterea contestației privind durata procesului penal. Solicită obligarea contestatorului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
INSTANȚA
Deliberând, constată următoarele:
La data de 12.03.2019 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului T. sub număr unic de dosar 973 /30/201 9 contestația formulată de B.C. privind durata procesului penal.
În fapt, contestatorul solicită fixarea unui termen ferm până la care urmărirea penală în dosarul penal nr. 134/P/2014 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara să fie finalizată, având în vedere vechimea dosarului de peste un an, respectiv anul 2014, și faptul că această stare de incertitudine îi creează acestuia serioase prejudicii în angajarea sa în proiecte profesionale si relații sociale, găsirea unor potențiali clienți, calitatea de suspect într-o cauză penală nesoluționată, fiind de natură a-i limita contestatorului posibilitatea de recrutare și angajare, fiind pusă la îndoială onestitatea sa câtă vreme asupra acestuia planează o acuzație penală, nevalidată de un judecător, acesta invocând prevederile cuprinse în art . 6 CEDO, care garantează în același timp dreptul la soluționarea oricărui proces penal într-un termen rezonabil.
Mai mult decât atât, arată contestatorul, starea de stres și anxietate cauzată de acest dosar penal, i- a declanșat serioase probleme medicale și de conviețuire, câtă vreme atât acesta cât și soția sa, au impusă sub măsura sechestrului bunurile comune.
Invocă prevederile cuprinse la art. 488 indice 1 Cod procedura penală, care statuează în sensul că: „ (1) Dacă activitatea de urmărire penală sau de judecată nu se îndeplinește într-o durată rezonabilă, se poate face contestație, solicitându-se accelerarea procedurii; (2) Contestația poate fi introdusă de către suspect, inculpat, persoana vătămată, partea civilă și partea responsabilă civilmente, în cursul judecății, contestația poate fi introdusă și de către procuror; (3) Contestația poate fi formulată după cum urmează:
(i) după cel puțin un an de la începerea urmăririi penale, pentru cauzele aflate în cursul urmăririi penale;
(ii) după cel puțin un an de la trimiterea în judecată, pentru cauzele aflate în cursul judecății în primă instanță;
(iii) după cel puțin 6 luni de la sesizarea instanței cu o cale de atac, pentru cauzele aflate în căile de atac ordinare sau extraordinare.
(4) Contestație poate fi retrasă oricând până la soluționarea acesteia. Contestația nu mai poate fi reiterată în cadrul aceleiași faze procesuale în care a fost retrasă.”
Astfel, din economia textului menționat se poate deduce că termenul rezonabil este încălcat – câtă vreme este stabilit de legiuitor implicit prin posibilitatea formulării unei contestații pentru accelerarea procedurii după cel puțin un an de la începerea urmăririi penale, fapt ce denotă că termenul rezonabil avut în vedere de legiuitor a fost de un an.
Contestatorul consideră că atâta vreme cât în cauză au fost administrate expertize deja, nu sunt comisii rogatorii, nu există elemente de extraneitate, posibilii autorii sunt cunoscuți și audiați, se impune fixarea unui termen ferm de cel mult 60 de zile, pentru finalizarea urmăririi penale.
Potrivit dispozițiilor art. 488 indice 5 alin. (2) C. proc. pen., judecătorul de drepturi și libertăți, în aprecierea caracterului rezonabil al duratei procedurii judiciare, va lua în considerare următoarele elemente: natura și obiectul cauzei, complexitatea cauzei, inclusiv prin luarea în considerare a numărului de participanți și a dificultăților de administrare a probelor, elementele de extraneitate ale cauzei, faza procesuală în care se află cauza și durata fazelor procesuale anterioare, comportamentul contestatorului în procedura judiciară analizată, inclusiv din perspectiva exercitării drepturilor sale procesuale și procedurale și din perspectiva îndeplinirii obligațiilor sale în cadrul procesului, comportamentul celorlalți participanți în cauză, inclusiv al autorităților implicate, intervenția unor modificări legislative aplicabile cauzei precum și orice alte elemente de natură să influențeze durata procedurii.
In concret, judecătorul de drepturi și libertăți, analizând contestația la data pronunțării asupra acesteia, constată că durata cauzei penale supuse controlului jurisdicțional, care face obiectul dosarul 134/P/2014 este de peste un an de zile.
Instanța constată că, față de volumul activităților procesual penale efectuate în cauză, natura situației de fapt și a problemelor de drept de a căror rezolvare depinde justa soluționare a cauzei, numărul mare de persoane cercetate, numărul mare de infracțiuni presupus a fi fost comise, durata urmăririi penale, deși la limita rezonabilității, are o justificare.
Potrivit art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, „Orice persoana are dreptul la judecarea cauzei sale in mod echitabil, in mod public și in termen rezonabil, de către o instanța independenta și imparțiala, instituita de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații in materie penala îndreptate împotriva sa.”
În „materia penală” termenul la care se face referite pentru a se aprecia rezonabilitatea duratei procesului începe să curgă de la data la care a fost formulată o „acuzație”, întrucât altfel ar fi imposibil să se determine existența unei „acuzații în materie penală”.
Se cuvine să reamintim, în acest sens, că „acuzația în materie penală” este definită ca „notificarea oficială, emanând de la autoritatea competentă, a reproșului de a fi săvârșit o infracțiune penală” și care induce ideea unor „repercusiuni importante pentru situația celui interesat”.
Momentul existenței unei „acuzații” poate fi deci acela al arestării unei persoane, data informării oficiale asupra existenței unei acuzații, data înregistrării la instanță a rechizitoriului procurorului.
De asemenea, s-a considerat drept punct de plecare al termenului în materie penală data punerii în executare a unui mandat de arestare sau de percheziție, data la care persoanei acuzate i s-a desemnat un avocat sau data emiterii unei decizii de confiscare a bunurilor ridicate.
Analizând cererea și din această perspectivă, nu se poate afirma că suntem în prezența unei tergiversări a procedurii în cadrul urmăririi penale, în condițiile în care s-a dovedit cu prisosință necesitatea administrării unui vast probatoriu, iar organele de cercetare penală nu au înregistrat sincope în activitate sau perioade lungi de timp în care nu s-au efectuat acte de urmărire penală.
Totuși, perioada de timp scursă de la demararea procedurii jurisdicționale va atrage o durată mare a procesului penal în ansamblul său, raportat la rigorile impuse de art.6 CEDO.
In lumina acestor considerații, judecătorul de drepturi și libertăți, în temeiul art. 488 ind. 6 alin. 1 C. proc. pen., va admite contestația privind durata procesului formulată de petent.
De asemenea, având în vedere natura și obiectul cauzei, numărul de participanți, precum și restul considerentelor prevăzute de art. 488 indice 5 alin. 2 C. proc. pen., judecătorul de drepturi și libertăți va stabili data de 01 decembrie 2019 drept termen pentru finalizarea urmăririi penale în dosarul nr. 134/P/2014 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și emiterea rechizitoriului sau, după caz, a ordonanței de clasare sau de renunțare la urmărire potrivit dispozițiilor art.327 C. proc. pen..
Contestatorul nu va putea formula o nouă contestație mai devreme de data de 01.12.2019.
În temeiul art. 275 alin. 3 C. proc pen. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
Dispune:
În temeiul art. 488 indice 6 alin. 1 C.proc.pen. admite contestația privind durata procesului penal formulată de contestatorul B.C., prin avocat, cu domiciliul procedural ales la Cabinete Grupate de avocatura K&C, Timișoara.
Stabilește data de 01.12.2019 drept termen pentru finalizarea urmăririi penale în dosarul nr. 134/P/2014 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Contestatorul nu poate formula o nouă contestație mai devreme de data de 01.12.2019.
În temeiul art. 275 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.