Hotărârea CJUE (Curtea de Justiție a Uniunii Europene) din 3 septembrie 2026, în cauza C-598/24 – CY împotriva G.M.N. (anonimizat) SRL și HO

„Un text postat pe o rețea de socializare (…) intră în sfera noțiunii de „operă” în măsura în care constituie expresia unei creații intelectuale care reflectă personalitatea autorului”

Hotărârea CJUE (Curtea de Justiție a Uniunii Europene) din 3 septembrie 2026, în cauza C-598/24 – CY împotriva G.M.N. (anonimizat) SRL și HO

Hotărârea CJUE din 3 septembrie 2026, în cauza C-598/24, CY împotriva GMN SRL și HO, marchează un moment important în dreptul european al proprietății intelectuale.

Curtea a stabilit că un text publicat pe o rețea socială, precum Facebook, poate fi considerat „operă” protejată prin drept de autor, dacă îndeplinește condițiile de originalitate prevăzute de Directiva 2001/29/CE – adică exprimă o creație intelectuală proprie a autorului, redactată cu suficientă precizie și obiectivitate.

Cazul a pornit de la un profesor român care publicase pe Facebook un text de 22 de rânduri intitulat „Ghid scurt pentru părinți la început de an școlar”, în care explica că nu dorește cadouri de la părinții elevilor. O publicație media românească a preluat integral mesajul, fără consimțământul autorului. După ce instanțele române au respins acțiunea în justiție (formulată de doamna profesor), Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat interpretarea CJUE.

Curtea a decis următoarele:

• Lungimea textului sau mediul online nu exclud protecția prin drept de autor;
• Criteriul esențial este originalitatea – libertatea și creativitatea autorului în alegerea și combinarea cuvintelor;
• Reproducerea de către presă poate fi justificată doar dacă se încadrează în excepția privind redactarea de evenimente de actualitate, conform art. 5 alin. (3) din Directiva 2001/29, și dacă respectă testul în trei etape prevăzut de art. 5 alin. (5).

Această hotărâre clarifică faptul că postările pe rețelele pe rețelele de sociale pot beneficia de protecția dreptului de autor, iar preluarea lor de către publicații fără acordul autorului poate constitui o încălcare a legii.

I. Scurte precizări prealabile

Pentru a înțelege rolul și mecanismele prin care funcționează Curtea de Justiție a Uniunii Europene, sunt utile câteva precizări de bază.

CJUE este instanța care asigură interpretarea unitară a dreptului european, verifică respectarea legislației UE și soluționează acțiuni privind validitatea actelor europene. Mai jos sunt, pe scurt, principalele tipuri de cauze și modul în care Curtea își desfășoară activitatea.

• Hotărâri preliminare  – interpretarea dreptului UE, la cererea instanțelor naționale.
• Proceduri de infringement – acțiuni împotriva statelor membre care nu respectă legislația UE.
• Acțiuni în anulare – controlul legalității actelor adoptate de instituțiile UE.
• Acțiuni în despăgubire – repararea prejudiciilor cauzate de instituțiile UE sau de angajații acestora.

Cum își desfășoară CJUE activitatea

• Etapa scrisă: părțile și instituțiile interesate transmit observații; judecătorul raportor sintetizează dosarul.
• Etapa orală: are loc audierea publică, cu pledoariile părților și întrebările judecătorilor;
• Avocatul general: dacă este necesar, prezintă un punct de vedere independent.
• Deliberarea și hotărârea: judecătorii analizează cauza și pronunță decizia.
• Structura instanței: cauzele sunt soluționate în complete de 3, 5 sau 15 judecători, în funcție de complexitate.

II. Hotărârea CJUE în cauza C-598/24

Cerere de decizie preliminară introdusă de Înalta Curte de Casație și Justiție (România) la 16 septembrie 2024

Întrebările preliminare:

1. „Prevederile articolului 2 litera a) din Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională trebuie interpretate în sensul că un text postat pe o rețea de socializare și care exprimă o opinie cu privire la practici sociale apreciate nepotrivite poate fi considerat o operă protejată prin drept de autor?
   
2. Prevederile articolului 5 alineatul (3) litera (c) din Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională trebuie interpretate în sensul că se opune unei prevederi legale naționale care permite preluarea, în scopul informării asupra problemelor de actualitate, doar a unor scurte extrase dintr-o operă, iar nu a operei în întregul ei, mai ales atunci când aceasta este de mică întindere, și doar condiționat de lipsa unui avantaj direct sau indirect, comercial sau economic?”

Hotărârea Curții din 03.09.2026

„Trimitere preliminară – Apropierea legislațiilor – Directiva 2001/29/CE – Armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și ale drepturilor conexe în societatea informațională – Dreptul de reproducere – Articolul 2 litera (a) – Noțiunea de «operă» – Text de mică întindere făcut public pe o rețea de socializare și redat în presa online – Articolul 5 – Excepții și limitări – Articolul 5 alineatul (3) litera (c) – Difuzarea evenimentelor curente – Gradul de armonizare – Articolul 5 alineatul (5) – Testul în trei etape ”

În cauza C-598/24,

având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Înalta Curte de Casație și Justiție (România), prin decizia din 14 mai 2024, primită de Curte la 16 septembrie 2024, în procedura

CY

împotriva

GMN SRL,

HO,

CURTEA (Camera a doua),

compusă din doamna K. ####, președintă de cameră, domnul K. ####, președintele Curții, îndeplinind funcția de judecător al Camerei a doua, și domnii F. #### (raportor), M. #### și Z. ####, judecători,

avocat general: domnul M. ####,

grefier: domnul A. #####,

având în vedere procedura scrisă,

luând în considerare observațiile prezentate:

–        pentru CY, de I. ######, avocată;

–        pentru guvernul român, de E. ######, R. ####și M. #####, în calitate de agenți;

–        pentru Comisia Europeană, de J###### și E. A. ####, în calitate de agenți,

după ascultarea concluziilor avocatului general în ședința din 18 decembrie 2025,

pronunță prezenta

Hotărâre

1        Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 2 litera (a) și a articolului 5 alineatul (3) litera (c) din Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională (JO 2001, L 167, p. 10, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 230).

2        Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între CY, profesoară, pe de o parte, și ##### SRL, administratorul site‑ului internet al publicației online ###### și HO, jurnalist, pe de altă parte, în legătură cu publicarea de către HO pe acest site a unui text redactat de CY, cu încălcarea dreptului de autor al cărei titular ar fi aceasta.

 Cadrul juridic

 Dreptul internațional

3        Articolul 2 din Convenția de la Berna pentru protecția operelor literare și artistice, semnată la Berna la 9 septembrie 1886 (Actul de la Paris din 24 iulie 1971), în versiunea care rezultă din modificarea din 28 septembrie 1979 (denumită în continuare „Convenția de la Berna”), prevede la alineatul (1):

„Termenul opere literare si artistice cuprinde toate lucrările din domeniul literar, științific și artistic, oricare ar fi modul sau forma de exprimare, precum: cărțile, broșurile și alte scrieri; conferințele, alocuțiunile, predicile și alte opere de aceeași natură […]”

4        Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale (OMPI) a adoptat la 20 decembrie 1996, la Geneva, Tratatul OMPI privind drepturile de autor, care a intrat în vigoare la 6 martie 2002. Acest tratat a fost aprobat în numele Comunității Europene prin Decizia 2000/278/CE a Consiliului din 16 martie 2000 (JO 2000, L 89, p. 6, Ediție specială, 11/vol. 20, p. 212). Potrivit articolului 1 alineatul (4) din tratatul menționat:

„Părțile contractante trebuie să se conformeze articolelor 1-21 și anexei la Convenția de la Berna.”

 Dreptul Uniunii

5        Articolul 2 din Directiva 2001/29, intitulat „Dreptul de reproducere”, prevede:

„Statele membre prevăd dreptul exclusiv de a autoriza sau de a interzice reproducerea directă sau indirectă, temporară sau permanentă, prin orice mijloace și în orice formă, în totalitate sau în parte:

(a)      pentru autori, a operelor lor;

[…]”

6        Articolul 5 din această directivă, intitulat „Excepții și limitări”, prevede la alineatul (3) litera (c) și la alineatul (5):

„(3)      Statele membre pot să prevadă excepții sau limitări la drepturile prevăzute la articolele 2 și 3 în următoarele cazuri:

[…]

(c)      reproducerea de către presă, comunicarea publică sau punerea la dispoziție a unor articole publicate privind subiecte de actualitate economice, politice sau religioase sau a unor opere radiodifuzate sau televizate sau a altor obiecte protejate cu același caracter, în cazurile în care astfel de utilizări nu sunt în mod expres rezervate și în măsura în care este indicată sursa, inclusiv numele autorului, sau folosirea operelor sau a altor obiecte protejate pentru difuzarea evenimentelor curente, în măsura în care este justificată de scopuri de informare și sub rezerva de a indica sursa, inclusiv numele autorului, cu excepția cazurilor în care acest lucru se dovedește imposibil;

[…]

(5)      Excepțiile și limitările prevăzute la alineatele (1), (2), (3) și (4) se aplică numai în anumite cazuri speciale care nu intră în conflict cu exploatarea normală a operei sau a altui obiect protejat și nu aduc în mod nejustificat atingere intereselor legitime ale titularului dreptului.”

 Dreptul român

7        Articolul 35 alineatele (1) și (2) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe din 14 martie 1996 (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 26 martie 1996) prevede:

„(1)      Sunt permise, fără consimțământul autorului și fără plata vreunei remunerații, următoarele utilizări ale unei opere aduse anterior la cunoștința publică, cu condiția ca acestea să fie conforme bunelor uzanțe, să nu contravină exploatării normale a operei și să nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularii drepturilor de utilizare:

[…]

(2)      În condițiile prevăzute la alineatul (1), sunt permise reproducerea, distribuirea, radiodifuzarea sau comunicarea către public, fără un avantaj direct sau indirect, comercial sau economic:

[…]

c)      de scurte fragmente ale operelor, în cadrul informațiilor privind evenimentele de actualitate, dar numai în măsura justificată de scopul informării;

[…]”

8        Articolul 35 din această lege prevede la alineatul (4), având în vedere printre altele cazurile prevăzute la alineatul (2) litera c) al aceluiași articol din aceeași lege, obligația de a se menționa sursa și numele autorului operei utilizate, cu excepția cazului în care acest lucru se dovedește a fi imposibil.

 Litigiul principal și întrebările preliminare

9        La 8 septembrie 2021, reclamanta din litigiul principal, CY, profesoară, a postat pe pagina sa de Facebook un text de 22 de rânduri intitulat „Mic ghid pentru părinți la începerea școlii”. Aceasta arăta în esență că nu dorea să primească cadouri din partea părinților elevilor săi.

10      La 14 septembrie 2021, HO, jurnalist, a publicat pe site‑ul internet al publicației online #### un articol intitulat „Mesajul inedit al unei profesoare pentru părinții care se gândesc să îi dea cadouri la început de an școlar”. În acest articol era reprodus în integralitate textul postat de CY, fără consimțământul prealabil al acesteia din urmă. Din decizia de trimitere reiese că numele reclamantei din litigiul principal, precum și sursa acestui text, sub formă de hiperlink care redirecționa către această pagină de Facebook, au fost adăugate ulterior.

11      CY a introdus o acțiune la Tribunalul București (România), solicitând, pe de o parte, constatarea încălcării dreptului său de autor și, pe de altă parte, repararea prejudiciului material și moral suferit ca urmare a acestei încălcări. Prin sentința din 26 aprilie 2022, această instanță a respins acțiunea pentru motivul că textul în cauză nu era de natură să beneficieze de protecția conferită de dreptul de autor. Curtea de Apel București (România) a confirmat această sentință prin decizia din 3 mai 2023.

12      CY a declarat recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție (România), care este instanța de trimitere. În fața acesteia se ridică problema dacă textul în cauză poate fi calificat drept „operă” în sensul articolului 2 litera (a) din Directiva 2001/29.

13      În măsura în care textul ar fi calificat drept operă, instanța menționată ridică de asemenea problema domeniului de aplicare al excepției la dreptul de reproducere, prevăzută la articolul 5 alineatul (3) litera (c) a doua ipoteză din această directivă, care vizează „folosirea operelor sau a altor obiecte protejate pentru difuzarea evenimentelor curente”.

14      Instanța de trimitere ar dori să afle, pe de o parte, dacă reproducerea pe site‑ul de internet al unei publicații online a unui text postat pe o rețea de socializare și care exprimă o opinie cu privire la practici sociale apreciate ca fiind nepotrivite în mediul școlar poate reprezenta o difuzare a unui „eveniment curent”, în sensul acestei dispoziții. Aceasta ridică în special problema dacă excepția prevăzută la articolul 5 alineatul (3) litera (c) a doua ipoteză din Directiva 2001/29 este aplicabilă atunci când respectiva reproducere nu este însoțită de posibilitatea unei dezbateri publice.

15      Această instanță ridică, pe de altă parte, problema limitelor care încadrează această excepție, în măsura în care legislația națională în discuție în litigiul principal prevede în esență că pot fi reproduse scurte fragmente ale operelor, cu condiția să nu se obțină din această reproducere un avantaj direct sau indirect, economic sau comercial. Întrucât aceste condiții nu figurează în cuprinsul articolului 5 alineatul (3) litera (c) din Directiva 2001/29, instanța menționată ridică problema dacă punerea în aplicare a acestei excepții la articolul 35 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe este compatibilă cu respectivul articol 5 alineatul (3) litera (c).

16      În aceste condiții, Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

„1)      Prevederile articolului 2 litera (a) din [Directiva 2001/29] trebuie interpretate în sensul că un text postat pe o rețea de socializare și care exprimă o opinie cu privire la practici sociale apreciate nepotrivite poate fi considerat o operă protejată prin drept de autor?

2)      Prevederile articolului 5 alineatul (3) litera (c) din [Directiva 2001/29] trebuie interpretate în sensul că se opun unei prevederi legale naționale care permite preluarea, în scopul informării asupra problemelor de actualitate, doar a unor scurte extrase dintr‑o operă, iar nu a operei în întregul ei, mai ales atunci când aceasta este de mică întindere, și doar condiționat de lipsa unui avantaj direct sau indirect, comercial sau economic?”

 Cu privire la întrebările preliminare

 Cu privire la prima întrebare

17      Prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 2 litera (a) din Directiva 2001/29 trebuie interpretat în sensul că un text postat pe o rețea de socializare și care exprimă o opinie cu privire la practici sociale apreciate ca fiind nepotrivite intră în sfera noțiunii de „operă”, în sensul acestei dispoziții.

18      Cu titlu introductiv, trebuie amintit că, în temeiul articolului 2 litera (a) din această directivă, statele membre conferă autorilor dreptul exclusiv de a autoriza sau de a interzice reproducerea, directă sau indirectă, a „operelor” lor, prin orice mijloace și în orice formă. Astfel, un obiect poate fi protejat prin dreptul de autor în temeiul directivei menționate numai dacă un asemenea obiect poate fi calificat drept „operă” în sensul acestei dispoziții (a se vedea în acest sens Hotărârea din 29 iulie 2019, Funke Medien NRW, C-469/17, EU:C:2019:623, punctul 18).

19      Noțiunea de „operă” este, așa cum rezultă din jurisprudența constantă a Curții, o noțiune autonomă de drept al Uniunii care trebuie interpretată și aplicată în mod uniform și care presupune întrunirea a două condiții cumulative. Pe de o parte, obiectul vizat trebuie să fie original, în sensul că constituie o creație intelectuală proprie autorului său. Pe de altă parte, calificarea drept „operă”, în sensul Directivei 2001/29, este limitată la elementele care sunt expresia unei astfel de creații intelectuale (a se vedea în acest sens Hotărârea din 16 iulie 2009, Infopaq International, C-5/08, EU:C:2009:465, punctele 37 și 39, Hotărârea din 13 noiembrie 2018, Levola Hengelo, C-310/17, EU:C:2018:899, punctele 35-37, precum și Hotărârea din 24 octombrie 2024, Kwantum Nederland și Kwantum België, C-227/23, EU:C:2024:914, punctul 48).

20      În ceea ce privește prima dintre aceste condiții, trebuie precizat că, pentru ca un obiect să poată fi considerat drept original, este necesar și în același timp suficient ca el să reflecte personalitatea autorului său, manifestând alegerile libere și creative ale acestuia din urmă (Hotărârea din 12 septembrie 2019, Cofemel, C-683/17, EU:C:2019:721, punctul 30 și jurisprudența citată).

21      În ceea ce privește a doua dintre condițiile menționate, Curtea a precizat că noțiunea de „operă” avută în vedere de Directiva 2001/29 presupune în mod necesar existența unui obiect identificabil în mod suficient de precis și de obiectiv (Hotărârea din 13 noiembrie 2018, Levola Hengelo, C-310/17, EU:C:2018:899, punctul 40, și Hotărârea din 12 septembrie 2019, Cofemel, C-683/17, EU:C:2019:721, punctul 32).

22      Rezultă că, atunci când un obiect prezintă caracteristicile amintite la punctul 19 din prezenta hotărâre și constituie, prin urmare, o operă, el trebuie, în această calitate, să beneficieze de o protecție în temeiul dreptului de autor, în conformitate cu această directivă (Hotărârea din 12 septembrie 2019, Cofemel, C-683/17, EU:C:2019:721, punctul 35, și Hotărârea din 24 octombrie 2024, Kwantum Nederland și Kwantum België, C-227/23, EU:C:2024:914, punctul 49).

23      În plus, trebuie amintit că, deși Uniunea nu este parte contractantă la Convenția de la Berna, ea este totuși obligată, în temeiul articolului 1 alineatul (4) din Tratatul OMPI privind drepturile de autor, să se conformeze, printre altele, articolului 2 alineatul (1) din această convenție. Or, potrivit acestei din urmă dispoziții, operele literare și artistice cuprind toate lucrările din domeniul literar, științific și artistic, oricare ar fi modul sau forma de exprimare, precum cărțile, broșurile și „alte scrieri” (a se vedea în acest sens Hotărârea din 13 noiembrie 2018, Levola Hengelo, C-310/17, EU:C:2018:899, punctele 38 și 39, precum și jurisprudența citată).

24      Având în vedere modul de redactare deosebit de larg al dispoziției menționate, nu se poate exclude, prin urmare, ca un text postat pe o rețea de socializare, prin care autorul își exprimă opinia cu privire la practici sociale apreciate ca fiind nepotrivite, să constituie o creație intelectuală proprie autorului său și, în consecință, să fie calificat drept „operă” în sensul Directivei 2001/29.

25      În aceste împrejurări, sunt lipsite de relevanță în vederea calificării unui text drept „operă”, în sensul Directivei 2001/29, elemente precum lungimea sa, publicarea sa online, precum și eventuala apartenență a acestuia la un gen literar prestabilit, cu excepția cazului în care aceste elemente sunt rezultatul unor reguli, considerații tehnice sau constrângeri care nu au lăsat loc exercitării niciunei libertăți de creație din partea autorului său. În acest caz, nu se poate considera că textul respectiv are originalitatea necesară pentru a constitui o operă (a se vedea în acest sens Hotărârea din 12 septembrie 2019, Cofemel, C-683/17, EU:C:2019:721, punctul 31).

26      Astfel, pentru a stabili dacă un text sau anumite elemente ale acestuia pot fi calificate drept „opere” în sensul Directivei 2001/29 și, prin urmare, pot fi protejate prin dreptul de autor, revine instanței naționale sarcina de a verifica dacă, în momentul elaborării acestui text, autorul a putut face alegeri libere și creative care pot transmite cititorului originalitatea obiectului în cauză, o asemenea originalitate decurgând din alegerea, dispunerea și combinarea cuvintelor prin care autorul și‑a exprimat spiritul creator în mod original și a obținut un rezultat care constituie o creație intelectuală (a se vedea în acest sens Hotărârea din 16 iulie 2009, Infopaq International, C-5/08, EU:C:2009:465, punctele 45-48, precum și Hotărârea din 29 iulie 2019, Funke Medien NRW, C-469/17, EU:C:2019:623, punctele 22 și 23).

27      În speță, sub rezerva aprecierii care trebuie efectuată de instanța națională și având în vedere informațiile furnizate de instanța de trimitere, rezultă că, la redactarea textului în discuție în cauza principală, CY a efectuat alegeri libere și creative care au fost concretizate într‑un obiect identificabil cu suficientă precizie și obiectivitate.

28      Având în vedere considerațiile care precedă, trebuie să se răspundă la prima întrebare că articolul 2 litera (a) din Directiva 2001/29 trebuie interpretat în sensul că un text postat pe o rețea de socializare și care exprimă o opinie cu privire la practici sociale apreciate ca fiind nepotrivite intră în sfera noțiunii de „operă”, în sensul acestei dispoziții, în măsura în care acest text constituie expresia unei creații intelectuale care reflectă personalitatea autorului său.

 Cu privire la a doua întrebare

 Cu privire la admisibilitate

29      CY consideră că a doua întrebare preliminară trebuie respinsă ca inadmisibilă, având în vedere că nu a fost formulată în fața instanței de trimitere și că este, prin urmare, ipotetică.

30      În această privință, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, întrebările referitoare la interpretarea dreptului Uniunii adresate de instanța națională în cadrul normativ și factual pe care îl definește sub răspunderea sa și a cărui exactitate Curtea nu are competența să o verifice beneficiază de o prezumție de pertinență. Cu toate acestea, Curtea poate refuza să statueze asupra unei cereri de decizie preliminară adresate de o instanță națională numai dacă este evident că interpretarea solicitată a dreptului Uniunii nu are nicio legătură cu realitatea sau cu obiectul acțiunii principale. Situația este aceeași atunci când problema este de natură ipotetică sau atunci când Curtea nu dispune de elementele de fapt și de drept necesare pentru a răspunde în mod util la întrebările care i‑au fost adresate (Hotărârea din 15 decembrie 1995, Bosman, C-415/93, EU:C:1995:463, punctele 59 și 61, precum și Hotărârea din 12 octombrie 2010, Rosenbladt, C-45/09, EU:C:2010:601, punctul 33 și jurisprudența citată).

31      În speță, instanța de trimitere ridică problema dacă eventuala protecție a textului redactat de CY prin dreptul de autor poate fi limitată prin excepția prevăzută la articolul 5 alineatul (3) litera (c) a doua ipoteză din Directiva 2001/29, care ar fi susceptibilă să se aplice faptelor în discuție în litigiul principal.

32      În aceste condiții, interpretarea solicitată de instanța de trimitere prezintă o legătură cu situația de fapt și cu obiectul litigiului principal. Așadar, nu este evident că întrebarea adresată de instanța de trimitere este ipotetică. Prin urmare, a doua întrebare este admisibilă.

 Cu privire la fond

33      Prin intermediul celei de a doua întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 5 alineatul (3) litera (c) a doua ipoteză din Directiva 2001/29 trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale care restrânge excepția sau limitarea vizată de această dispoziție la preluarea unor scurte extrase dintr‑o operă protejată și care interzice obținerea unui avantaj direct sau indirect, comercial sau economic din această preluare.

34      Pentru a răspunde la a doua întrebare, trebuie, în primul rând, să se examineze aspectul dacă preluarea într‑un ziar online a textului postat de un profesor la început de an școlar pe o rețea de socializare și care exprimă o opinie cu privire la practici sociale apreciate ca nepotrivite în mediul școlar poate constitui o difuzare a unui eveniment curent în sensul acestei dispoziții.

35      Într‑adevăr, în temeiul dispoziției menționate, statele membre pot să prevadă excepții sau limitări privind drepturile exclusive de reproducere și de comunicare publică pentru „folosirea operelor sau a altor obiecte protejate pentru difuzarea evenimentelor curente, în măsura în care este justificată de scopuri de informare și sub rezerva de a indica sursa, inclusiv numele autorului, cu excepția cazurilor în care acest lucru se dovedește imposibil”.

36      În această privință, Curtea a statuat, pe de o parte, că acțiunea de „difuzare”, prevăzută la articolul 5 alineatul (3) litera (c) din Directiva 2001/29, trebuie înțeleasă ca fiind cea de a furniza informații cu privire la un eveniment curent, fără însă ca utilizatorul să efectueze o analiză detaliată a unui asemenea eveniment. Pe de altă parte, difuzarea trebuie să privească un „eveniment curent”, și anume un eveniment care, la momentul la care este difuzat, prezintă un interes de informare pentru public (a se vedea în acest sens Hotărârea din 29 iulie 2019, Spiegel Online, C-516/17, EU:C:2019:625, punctele 66 și 67).

37      În lumina acestei interpretări, nu se poate exclude posibilitatea ca preluarea într‑un ziar online a textului postat de un profesor la început de an școlar pe o rețea de socializare și care exprimă o opinie cu privire la practici sociale apreciate ca fiind nepotrivite în mediul școlar să difuzeze un eveniment curent, în sensul articolului 5 alineatul (3) litera (c) din Directiva 2001/29.

38      Astfel, pe de o parte, așa cum a arătat în esență domnul avocat general la punctele 32 și 34 din concluzii, funcționarea sistemului școlar este un subiect de informare care poate prezenta interes pentru public la momentul la care este difuzat. Pe de altă parte, la fel cum sensul obișnuit al termenului „a difuza” un eveniment nu impune ca utilizatorul să efectueze o analiză detaliată a unui asemenea eveniment, acest sens obișnuit nu impune nici ca destinatarii respectivului subiect de informare să fie neapărat invitați să reacționeze.

39      Revine însă instanței naționale competente sarcina de a stabili, în împrejurările din cauza principală, dacă textul postat de CY difuzează un eveniment curent, în sensul jurisprudenței citate la punctul 36 din prezenta hotărâre.

40      În ceea ce privește, în al doilea rând, restrângerile care pot fi impuse de un stat membru în privința excepțiilor sau a limitărilor enunțate la articolul 5 alineatul (3) litera (c) din Directiva 2001/29, trebuie amintit, cu titlu introductiv, că întinderea marjei de apreciere de care dispun statele membre pentru transpunerea în dreptul național a unei anumite excepții sau limitări vizate la articolul 5 alineatul (2) sau (3) din Directiva 2001/29 trebuie apreciată de la caz la caz, în special în funcție de termenii acestei dispoziții, gradul de armonizare a excepțiilor și a limitărilor avut în vedere de legiuitorul Uniunii depinzând astfel de incidența lor asupra bunei funcționări a pieței interne (Hotărârea din 29 iulie 2019, Spiegel Online, C-516/17, EU:C:2019:625, punctul 25 și jurisprudența citată).

41      Referitor în special la articolul 5 alineatul (3) litera (c) din această directivă, reiese din jurisprudența Curții că această dispoziție nu armonizează în mod complet domeniul de aplicare al excepțiilor sau al limitărilor pe care le cuprinde. Astfel, statele membre beneficiază, la transpunerea acestei dispoziții și la aplicarea dispozițiilor de drept național care o transpun, de o marjă de apreciere semnificativă care le permite să evalueze comparativ interesele aflate în joc (Hotărârea din 29 iulie 2019, Funke Medien NRW, C-469/17, EU:C:2019:623, punctele 42 și 43, precum și Hotărârea din 29 iulie 2019, Spiegel Online, C-516/17, EU:C:2019:625, punctele 27 și 28).

42      Cu toate acestea, marja de apreciere a statelor membre la punerea în aplicare a articolului 5 alineatul (3) litera (c) din Directiva 2001/29 este circumscrisă din mai multe puncte de vedere (Hotărârea din 29 iulie 2019, Funke Medien NRW, C-469/17, EU:C:2019:623, punctul 45, și Hotărârea din 29 iulie 2019, Spiegel Online, C-516/17, EU:C:2019:625, punctul 30).

43      Primo, marja de apreciere de care beneficiază statele membre la punerea în aplicare a respectivelor excepții și limitări prevăzute la articolul 5 alineatele (2) și (3) din Directiva 2001/29 trebuie exercitată în limitele impuse de dreptul Uniunii, ceea ce înseamnă că, în orice caz, statele membre nu sunt libere să stabilească, într‑un mod nearmonizat, toți parametrii acestor excepții și limitări (Hotărârea din 29 iulie 2019, Funke Medien NRW, C-469/17, EU:C:2019:623, punctul 46, și Hotărârea din 29 iulie 2019, Spiegel Online, C-516/17, EU:C:2019:625, punctul 31).

44      Mai precis, statele membre pot să prevadă în legislația lor o excepție sau o limitare vizată la articolul 5 alineatele (2) și (3) din Directiva 2001/29 numai în măsura în care respectă toate condițiile enunțate de această dispoziție. Statele membre sunt obligate de asemenea, în acest cadru, să respecte principiile generale ale dreptului Uniunii, printre care figurează principiul proporționalității, din care rezultă că măsurile adoptate trebuie să fie apte să realizeze obiectivul urmărit și să nu depășească ceea ce este necesar pentru atingerea acestuia (Hotărârea din 29 iulie 2019, Funke Medien NRW, C-469/17, EU:C:2019:623, punctele 48 și 49, precum și Hotărârea din 29 iulie 2019, Spiegel Online, C-516/17, EU:C:2019:625, punctele 33 și 34).

45      Secundo, marja de apreciere de care beneficiază statele membre pentru punerea în aplicare a excepțiilor și a limitărilor prevăzute la articolul 5 alineatele (2) și (3) din Directiva 2001/29 nu poate, într‑adevăr, să fie utilizată într‑un mod care să compromită obiectivele directivei menționate care privesc instituirea unui nivel ridicat de protecție în favoarea autorilor și buna funcționare a pieței interne. În aceste condiții, le revine de asemenea statelor membre, în cadrul acestei puneri în aplicare, sarcina să păstreze efectul util al excepțiilor și al limitărilor astfel stabilite și să le respecte finalitatea pentru a se menține un echilibru just între drepturile și interesele diverselor categorii de titulari de drepturi, precum și între acestea și drepturile și interesele utilizatorilor de obiecte protejate (Hotărârea din 29 iulie 2019, Funke Medien NRW, C-469/17, EU:C:2019:623, punctele 50 și 51, precum și Hotărârea din 29 iulie 2019, Spiegel Online, C-516/17, EU:C:2019:625, punctele 35 și 36).

46      Tertio, marja de apreciere de care beneficiază statele membre pentru punerea în aplicare a excepțiilor și a limitărilor prevăzute la articolul 5 alineatele (2) și (3) din Directiva 2001/29 este limitată și prin articolul 5 alineatul (5) din directiva menționată. Acest articol condiționează asemenea excepții sau limitări de respectarea a trei cerințe, și anume ca aceste excepții sau limitări să se aplice numai în anumite cazuri speciale, ca ele să nu intre în conflict cu exploatarea normală a operei și ca acestea să nu aducă în mod nejustificat atingere intereselor legitime ale titularului dreptului de autor (Hotărârea din 29 iulie 2019, Funke Medien NRW, C-469/17, EU:C:2019:623, punctul 52, precum și Hotărârea din 29 iulie 2019, Spiegel Online, C-516/17, EU:C:2019:625, punctul 37).

47      În sfârșit, quarto, principiile consacrate de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene se aplică statelor membre atunci când pun în aplicare dreptul Uniunii. Prin urmare, la transpunerea excepțiilor și a limitărilor prevăzute la articolul 5 alineatele (2) și (3) din Directiva 2001/29, statele membre au sarcina să se asigure că se întemeiază pe o interpretare a acestora care să permită asigurarea unui just echilibru între diferitele drepturi fundamentale protejate de ordinea juridică a Uniunii (Hotărârea din 29 iulie 2019, Funke Medien NRW, C-469/17, EU:C:2019:623, punctul 53, și Hotărârea din 29 iulie 2019, Spiegel Online, C-516/17, EU:C:2019:625, punctul 38).

48      Ținând seama de toate aceste elemente, trebuie analizat, în primul rând, dacă limitarea la preluarea unor scurte extrase dintr‑o operă protejată, prevăzută de o reglementare națională, este compatibilă cu excepția sau limitarea prevăzută la articolul 5 alineatul (3) litera (c) din Directiva 2001/29.

49      În această privință trebuie să se constate, mai întâi, că textul articolului 5 alineatul (3) litera (c) din Directiva 2001/29 nu instituie o limită formală în ceea ce privește întinderea operei folosite pentru difuzarea evenimentelor curente. Această dispoziție precizează însă că folosirea în cauză trebuie să fie efectuată doar „în măsura în care este justificată de scopuri de informare” și, așadar, cu respectarea principiului proporționalității. În consecință, utilizarea operei protejate nu trebuie să depășească limitele a ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului de informare urmărit (Hotărârea din 29 iulie 2019, Spiegel Online, C-516/17, EU:C:2019:625, punctul 68).

50      În continuare, conform jurisprudenței amintite la punctele 44 și 45 din prezenta hotărâre, punerea în aplicare a excepției prevăzute de dispoziția menționată trebuie să fie proporțională și să asigure păstrarea finalității urmărite de această excepție, și anume să contribuie la exercitarea libertății de informare și a libertății presei, garantate de articolul 11 din Carta drepturilor fundamentale.

51      Or, trebuie să se precizeze că drepturile și libertățile consacrate de această dispoziție nu sunt prerogative absolute, ci trebuie să fie luate în considerare în raport cu funcția lor în societate. Întrucât dispoziția menționată constituie unul dintre fundamentele esențiale ale unei societăți democratice și pluraliste, ingerințele în aceste drepturi și libertăți trebuie să fie însă limitate la strictul necesar (a se vedea în acest sens Hotărârea din 4 octombrie 2024, Real Madrid Club de Fútbol, C-633/22, EU:C:2024:843, punctele 47 și 49, precum și jurisprudența citată).

52      În această privință trebuie adăugat că exercitarea libertății de informare și a libertății presei nu impune în toate cazurile publicarea integrală a operelor. Astfel, limitarea folosirii autorizate la extrase cu o lungime suficientă pentru atingerea acestui obiectiv nu compromite efectul util al excepției, asigurând în același timp protecția titularilor dreptului de autor.

53      Dimpotrivă, delimitarea excepției prevăzute la articolul 5 alineatul (3) litera (c) din Directiva 2001/29 trebuie să respecte cele trei cerințe prevăzute la articolul 5 alineatul (5) din această directivă, amintite la punctul 46 din prezenta hotărâre. Or, cu excepția ipotezei unui text de foarte mică întindere din care este imposibil să fie utilizate extrase, reproducerea integrală a unei opere este susceptibilă, așa cum a explicat domnul avocat general la punctul 43 din concluzii, să intre în conflict cu exploatarea normală a acesteia și să aducă în mod nejustificat atingere intereselor legitime ale autorului său. Astfel, o asemenea reproducere a operei se substituie comunicării sale originale, ceea ce dispensează destinatarii să recurgă la aceasta din urmă în acest mod intrând în conflict cu exploatarea normală a acestei opere de către autorul său.

54      Din considerațiile care precedă reiese că articolul 5 alineatul (3) litera (c) din Directiva 2001/29 trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca un stat membru să limiteze folosirea unei opere la scurte extrase în cazul în care consideră că obiectivul de informare urmărit de această dispoziție nu justifică o folosire mai extinsă a operei respective, cu condiția ca această limitare să fie proporțională, să păstreze efectul util al excepției prevăzute la articolul 5 alineatul (3) litera (c) din Directiva 2001/29 și să respecte finalitatea acesteia.

55      În schimb, în ceea ce privește, în al doilea rând, interdicția, formulată în termeni generali, de a obține un avantaj direct sau indirect, comercial sau economic din folosirea unei opere pentru difuzarea evenimentelor curente, trebuie să se constate că aceasta nu are temei în textul articolului 5 alineatul (3) litera (c) din Directiva 2001/29. Expresia „în măsura în care este justificată de scopuri de informare” se referă numai la întinderea folosirii operelor protejate.

56      În plus, astfel cum a subliniat domnul avocat general la punctele 53 și 54 din concluzii, organele de presă, deși au o funcție fundamentală într‑o societate democratică, constând în informarea publicului și în exercitarea unui control cu privire la actorii vieții publice, desfășoară, în general, și o activitate economică necesară funcționării lor. În aceste împrejurări, interzicerea obținerii unui avantaj direct sau indirect, economic sau comercial din folosirea unei opere pentru difuzarea evenimentelor curente aduce atingere efectului util al excepției sau al limitării prevăzute la articolul 5 alineatul (3) litera (c) a doua ipoteză din Directiva 2001/29. O asemenea interdicție, nedefinită sau delimitată în alt mod, rupe, în plus, echilibrul dintre diferitele drepturi fundamentale pe care excepția prevăzută la această dispoziție urmărește să le concilieze, în special, pe de o parte, proprietatea intelectuală consacrată la articolul 17 din Carta drepturilor fundamentale și, pe de altă parte, libertatea de exprimare și a presei, protejată la articolul 11 din aceasta.

57      Având în vedere considerațiile care precedă, trebuie să se răspundă la a doua întrebare că articolul 5 alineatul (3) litera (c) a doua ipoteză din Directiva 2001/29 trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naționale care restrânge excepția sau limitarea prevăzută de această dispoziție la preluarea unor scurte extrase dintr‑o operă protejată, dar se opune interzicerii obținerii unui avantaj direct sau indirect, comercial sau economic din această preluare.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

58      Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a doua) declară:

1)      Articolul 2 litera (a) din Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională

trebuie interpretat în sensul că

un text postat pe o rețea de socializare și care exprimă o opinie cu privire la practici sociale apreciate ca fiind nepotrivite intră în sfera noțiunii de „operă”, în sensul acestei dispoziții, în măsura în care acest text constituie expresia unei creații intelectuale care reflectă personalitatea autorului său.

2)   Articolul 5 alineatul (3) litera (c) a doua ipoteză din Directiva 2001/29 trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naționale care restrânge excepția sau limitarea prevăzută de această dispoziție la preluarea unor scurte extrase dintr‑o operă protejată, dar se opune interzicerii obținerii unui avantaj direct sau indirect, comercial sau economic din această preluare.”

Concluzii:

1. Preluarea integrală a textului de pe Facebook, fără acordul autorului, NU este justificată în mod automat;
2. Excepția prevăzută de Directivă pentru „evenimente curente” este una foarte restrictivă și nu acoperă reproducerea integrală a unei opere originale;
3. Instanța română (ICCJ) va trebui să aplice criteriile CJUE. Totuși, rezultatul logic al interpretării criteriilor CJUE este că au fost încălcate drepturile de autor.

Decizia CJUE va ghida instanța română în soluționarea cauzei și va influența modul în care dreptul de autor este aplicat în mediul online.

Referințe/Surse:

• EUR-LEX-62024CJ0590 – EN-EUR-Lex: EUR-Lex – 62024CJ0598 – EN – EUR-Lex
• https://european-union.europa.eu/institutions-law-budget/institutions-and-bodies/search-all-eu-institutions-and-bodies/court-justice-european-union-cjeu_ro
• https://infocuria.curia.europa.eu/tabs/affair?lang=ro&publishedId=C-598%2F24&searchTerm=C%252D598%252F24

Vezi și:

Jurisprudență relevantă: https://www.deaconu.legal/jurisprudenta/

Articole juridice: https://www.deaconu.legal/articole-juridice/

Legislație actualizată:  https://www.deaconu.legal/legislatie/