Pentru a putea valorifica un drept de creanță, constând în obligația de plată ce revine debitorului și pe care acesta refuză să o efectueze de bunăvoie, este necesară existența unui titlu executoriu. Relevanța unui astfel de titlu constă în posibilitatea demarării procedurii de executare silită împotriva cocontractantului rău-platinic.
În concret, creditorul obligației de plată se poate adresa direct executorului judecătoresc, în vederea constrângerii debitorului să realizeze plata, numai în temeiul unui titlu executoriu.
De regulă, contractul încheiat în forma scrisă, prin simpla manifestare de voință a părților (principiul consensualismului) nu reprezintă titlu executoriu, sens în care, în ipoteza neexecutării de bunăvoie de către debitor a obligației de plată, creditorul, în vederea valorificării dreptului de creanță, va fi nevoit să se adreseze, în primul rând, instanței de judecată.
Există și unele excepții, cum ar fi, de pildă, cazul contractului de arendare, care, potrivit dispozițiilor art. 1.844 din Codul civil, dacă este înregistrat la consiliul local, constituie, în condițiile legii, titlu executoriu în ceea ce privește plata arendei la termenele și modalitățile stabilite în contract sau al contractului de împrumut de consumație, în ipoteza în care, deși încheiat sub semnătură privată, are dată certă.
Prin urmare, în cazul celor mai multe contracte încheiate sub semnătură privată (având ca obiect operațiuni de vânzare, prestări servicii, închiriere etc.) va fi necesară inițierea procedurii judiciare contencioase în vederea obținerii unei hotărâri definitive, care va reprezenta titlu executoriu.
În cazul contractelor în care obligația corelativă a debitorului constă în îndatorirea acestuia de a plăti o sumă de bani, creanța poate fi valorificată pe calea procedurii ordonanței de plată.
Această procedură poate fi urmată în vederea recuperării sumelor de bani neachitate, de exemplu, în cazul încheierii unui contract de prestări servicii în care beneficiarul, ulterior prestării serviciilor de către prestator, nu achită sau achită parțial prețul agreat de către părți, ori în cazul unui contract de vânzare în care cumpărătorul nu își execută în mod corespunzător obligația de plată a prețului bunurilor achiziționate ș.a.m.d..
Ordonanța de plată reprezintă, astfel, acea procedură specială prin care creditorul solicită instanței de judecată obligarea debitorului la plata unei sume de bani ce își are izvorul în contractul încheiat între părți.
Fiind vorba despre o procedură specială, în promovarea unei asemenea acțiuni este necesar a fi îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiții: existența unui înscris încheiat între părți, care să constate o creanță certă, lichidă și exigibilă.
De asemenea, prealabil sesizării instanței de judecată, sub sancțiunea inadmisibilității cererii, creditorul are obligația de a soma debitorul și de a acorda acestuia un termen de minim 15 zile pentru a efectua plata. Modalitatea de comunicare a somației urmează a fi făcută fie prin intermediul executorului judecătoresc, fie prin Poșta Română, cu scrisoare recomandată, cu conținut declarat și confirmare de primire. Termenul de 15 zile începe să curgă de la momentul la care debitorul primește somația.
În ceea ce privește caracterul cert, lichid și exigibil al creanței este necesar a fi atent analizate raporturile și elementele contractuale dintre părți. Astfel, dacă, de exemplu, avem în vedere un contract de vânzare, instanța va verifica în ce măsură în cuprinsul acestuia sunt prevăzute expres valoarea bunurilor și termenele de plată – a căror existență poate fi confirmată inclusiv prin factura fiscală emisă de către creditor.
Nu în ultimul rând, în cazul în care debitorul nu efectuează plata la termenul scadent, creditorului i se cuvine inclusiv dobândă penalizatoare. În situația în care în cuprinsul contractului există o clauză care prevede cuantumul acestei penalități, aceasta se va calcula conform dispozițiilor agreate de către părți. În caz contrar, devin incidente dispozițiile normative în vigoare, aplicabile dobânzii legale penalizatoare.
Sub aspect procedural, cererea de ordonanță de plată se introduce la judecătorie, în ipoteza în care valoarea creanței este de până la 200.000 lei, inclusiv, sau la tribunal, dacă pretenția excede acestei sume.
Cererea de ordonanță de plată se timbrează potrivit dispozițiilor art. 6 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, cu o taxă fixă în cuantum de 200 lei.